Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
O mare ispită a celui care vrea să se apropie de Dumnezeu este aceea de a transpune războiul lăuntric pe planul exterior. În felul acesta, va vedea în chipurile celor din jur dracii care îl chinuie înlăuntrul său. Se va simți atacat de pretutindeni, îi va bănui pe toți de felurite conspirații. Nu are nevoie de dovezi. El știe. El vede ceea ce alții nu pot vedea din cauză că sunt păcătoși.
Va deveni un vajnic apărător al credinței, aruncând asupra celor care vor să-l trezească cuvinte de foc. Nimeni nu-l va putea scoate din această paranoia. Pentru că, orbit de mândrie, crede că se situează, indubitabil, de partea drepților.
Poate că problema vine tocmai din faptul că nu mai are dubii cu privire la poziția sa. Își ia ca aliați sfinții, pe care îi pune să slujească propriilor concepții belicoase. Așa fac acei musulmani care au transformat jihadul dintr-o luptă spirituală în una cu semenii; așa tind să facă și la noi în ultima vreme tot mai mulți dintre cei care își afirmă zgomotos ortodoxismul pe internet.
Nu cred nici că trebuie să fim orbi la ceea ce se petrece în jurul nostru, la nivel politic și social. Însă pericolul care vine din afară este mai mic decât cel ce vine dinlăuntrul nostru, pentru că acela nu poate atinge decât instituțiile, formele de organizare ale societății, care oricum sunt departe de a reflecta creștinismul autentic. Dar focalizându-ne atenția asupra răutății „din afară”, ne vom consuma toate energiile într-o luptă extenuantă cu propriile noastre închipuiri și nu vom putea păstra deschis ochiul lăuntric, singurul care poate vedea lumina dumnezeiască.
Riscăm să ajungem, în acest fel, la o psihoză socială, așa cum s-a mai întâmplat în istorie nu cu foarte mult timp în urmă.
|
Din mesajul tau inteleg ca doresti sa arati ca si tu te numeri printre cei despre care e vorba in acest topic. Uite cum incepi cu un aer intelegator sa ii judeci si condamni pe cei care presupui tu ca ar gresi, asemanandu-i cu talibanii. Spunand apoi ca aceia ar cita din sfinti, in schimb tu (si altii) dai citate doar din tine sau cel mult din texte ecumeniste (neoprotestante) sau new-age.
Vad ca pe alt topic apreciai o povestire new-age care descria raiul budistilor, musulmanilor (numai ateii nu au rai, saracii).
Oare daca am lasa din mandrie sau falsa smerenie nu am fi mai castigati?
Eu asa am inteles mesajul tau, scuze daca am gresit.