"Si rasului trebuie sa-i punem frau. Cand razi asa cum trebuie vadesti bunacuviinta; dar daca nu razi asa, vadesti ca esti desfranat. In general vorbind, nu trebuie sa suprimam toate insusirile firesti pe care le are omul, ci dimpotriva, sa le dam masura cuvenita si sa le savarsim la timp potrivit.
Omul e inzestrat cu capacitatea de a rade, dar nu trebuie sa rada de orice, ca nici calul nu necheaza intotdeauna, desi este un animal inzestrat cu capacitatea de a necheza. Noi, oamenii, fiindca suntem fiinte cugetatoare, trebuie sa ne purtam cu cumpatare, potolind in chip armonios asprimea si taria stradaniei noastre, fara, insa, sa ne molesim.
Destinderea cuviincioasa si armonioasa a fetei, ca sunetul armonic al unui instrument muzical, se numeste zambet - de veselie se destinde intreaga fata - si este rasul oamenilor intelepti; intinderea necuviincioasa a fetei ia numele de hlizit, daca e vorba de femei; este un ras desfranat; ia numele de hohot, daca e vorba de barbati si este un ras de petitor; e rasul unui om care plesneste de mandrie.
Scriptura spune: Nebunul cand rade isi inalta glasul; iar barbatul cuminte abia incet va zambi. Prin barbatul cuminte, Scriptura intelege pe omul cu judecata, care sta pe o pozitie contrara celui prost.
Rasul trebuie educat. Daca e vorba de lucruri de rusine, atunci trebuie mai degraba sa rosim decat sa zambim, ca sa nu para ca suntem din simpatie de acord; iar daca e vorba de lucruri triste, este potrivit sa fim vazuti tristi, nu veseli. Prima atitudine marturiseste ca judecam omeneste; a doua, da de banuit ca suntem cruzi.
Nu trebuie sa radem necontenit - ar fi o lipsa de masura -; nici nu trebuie sa radem in fata oamenilor batrani sau a altora care merita sa fie respectati, afara de cazul cand si ei ar face glume, ca sa ne inveseleasca; nu trebuie, de asemenea, sa radem in fata oricui s-ar intampla, nici in orice loc, nici fata de toti, nici pentru orice lucru" (Clement Alexandrinul).
|