[MariS_]

În prealabil postat de delia31

Nu ai pentru ce, Sophia.
Din cat inteleg eu, nedumerirea unora care considera ca Dumnezeu l-ar fi predestinat pe Iuda sa fie dat pierzaniei (idee total anti-ortodoxa, deoarece Dumnezeu nu vrea sa ajunga nimeni in iad ) se datoreaza faptului ca se face o imensa si grava confuzie intre termeni, ca nu se gandeste nuantat si nu se opereaza niste distinctii esentiale intre prestiinta lui Dumnezeu si predestinare. Cei doi termeni nu sunt nicidecum sinonimi.

Expresia „Dumnezeu stie dinainte” e oarecum improprie, deoarece la Dumnezeu nu exista categoriile timpului: trecut, prezent si viitor. Dumnezeu e in afara timpului. Exprimarea asta e strict in termenii nostri umani prin intermediul carora noi exprimam curgerea timpului.

Dumnezeu stie deci din vesnicie ce traiectorie urmeaza fiecare om in virtutea libertatii lui.
Noi parcurgem timpul clipa de clipa. Cele parcurse raman in urma, cele de parcurs ni se infatiseaza pe rand ca intr-o curgere ce poate avea mai multe variante de parcurs.

Eu inteleg cam asa: faptul ca Dumnezeu stie din vesnicie cum vor evolua lucrurile in functie de alegerea libera a omului, nu inseamna ca prestiinta Lui e totodata si cauza pt. care se intampla asa.

De ex., un medic stie cum evolueaza o boala. Dar nu din cauza ca stie el asta, boala evolueaza in acel fel.

Dumnezeu stie deci din vesnicie toti pasii pe care ii parcurge Iuda in virtutea propriei lui libertati.
Dar nu din cauza ca stie El din vesnicie, a facut Iuda ce-a facut. Iuda a fost o fiinta libera si putea face sa se intample tradarea sau putea face sa NU se intample. In momentul ispitei, a avut de ales una din doua.
La fel s-a intamplat si cu Petru. Si Petru putea face sa se intample lepadarea de Iisus sau putea face sa nu se intample. Amandoi au ales prost.
Iar apoi amandoi au plans cu amar: diferenta e ca unul s-a cait cu nadejdea iertarii iar altul cu deznadejde spre pierzare.

Doamne, ce ma bucur, delia draga, ca ai revenit pe forum. Ai o claritate in exprimare deosebita, distingi foarte fin nuantele. Vreau, sa nu te superi, sa imping un pic mai departe analiza ta, care e binevenita. E foarte adevarat ca trebuie sa facem distinctie intre prestiinta si predestinare. Acuma, stii ce-i incurca foarte tare pe cei ce se apleaca asupra subiectului Iuda? O combinatie, derutanta intr-adevar, intre prestiinta si alegere. Aceasta combinatie intre prestiinta si alegere mi se pare ca e pusa sub semn de similitudine, daca nu chiar egalitate, cu predestinare. Eu cred ca tu deja banuiesti la ce ma refer, dar totusi o sa explic mai pe larg. Domnul Hristos prestia ca Iuda va trada, dar totusi il alege ca si ucenic. Observati combinatia derutanta? Prestia si il alege. Prin aceasta combinatie derutanta, intr-adevar, daca nu esti un foarte fin nuantator al termenilor, pare ca Iuda e predestinat. De ce? Pai, alegandu-l ca ucenic practic, pare, ca il forteaza la alegere, ii ingusteaza orizontul optiunilor sale, il pune doar fata in fata cu acea optiune la care prestie raspunsul sau. Adica linile dintre prestiinta+alegere si predestinare se apropie atat de tare incat PARE ca se intalnesc. E o iluzie "optica", recunosc, dar e o iluzie care inseala pe multi. Caci libertatea lui Iuda n-a fost calcata, ci doar pusa explicit la incercare. Hai sa fac lucrurile mai clare cu un un exemplu. Eu ca profesor, sa zicem, prestiu ca elevul Iota e bata la istorie si prestiu ca el nu va invata lectia din ziua de joi si, totusi, il aleg la raspuns in ziua de joi. Binenteles, elevul Iota nu va stii lectia si ii voi nota 2 si va pica testul. Elevul Iota ar fi putut sa recunoasca de la inceput si sa-si ceara iertare ca nu a invatat lectia, dar eu prestiu si ca nu va face acest lucru si totusi il scot la tabla. Nu pare foarte foarte mult ca eu l-am predestinat sa pice? Ba da. Numai un fin nuantator va reusi sa realizeze ca Iota ar fi putut si invata lectia pe ziua respectiva. Dar faptul ca eu prestiam optiunea lui si l-am si constrans ca optiunea lui sa se produca in momentul ales de mine, fara insa sa-i constrang si optiunea propriu-zisa, deruteaza enorm pe cei nefamiliarizati cu nuantele foarte fine ale termenilor. Deci combinatia intre PRESTIINTA + ALEGERE e producatoare de confuzie. Ea poate fi foarte usor confundata cu PREDESTINAREA dar, la o analiza foarte fina, se distinge totusi deosebirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.