[George.m]

Dumnezeu e privit in ortodoxie a fi Pantocratorul - Atottiitorul, Cel ce le tine pe toate. Este prezent in lume prin energiile Sale necreate, fara a Se contopi cu lumea, fara a Se pierde in ea. El e transcendent prin fiinta Sa, inaccesibil noua, dar in acelasi timp imanent, cunoscut de noi prin energiile Sale nezidite.

Toata creatia e plina de Dumnezeu. E plina de El in mod real si concret, nu metaforic. Acestea, pentru crestini nu-s simple cuvinte frumoase, ci adevar trait, experiat, simtit. Mi-a placut mult cand am citit ca Parintele Paisie Aghioritul numea ploaia aghiasma. El observa in ploaie prezenta lui Dumnezeu sfintitoare si binefacatoare.

Dar pacatosului nu-i convine sa fie "presat" de Dumnezeu in felul asta. Nu doreste sa-L vada, ci vrea sa fie lasat in pace, pentru a-si savarsi in voie pacatele. Si Il inchide pe Dumnezeu in transcendenta. Asa ca (in mintea sa intunecata) El e acolo, sus, in cer, inaccesibil, iar noi jos, pe pamant, ne vedem de ale noastre.