Aduc aici niste versete din Biblie, care mi se pare ca arunca lumina asupra dorintelor sexuale (firesti sau nefiresti):

1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2. Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; 3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. (Facerea 3)

Nu sunt sigura, dar cred ca in nici un alt loc din Biblie nu se face atata referire la placere, ca in aceste versete din Facerea. Ramân cu impresia ca tocmai invoirea omului de a accepta placerea constituie cauza primordiala de a fi fost alungat din rai. Placerea, dulceata cu care ne bucuram zilele, nu cred ca vine de la Dumnezeu: nu se aminteste nicaieri de vreo placere de-a Maicii Domnului, desi pe ea a umbrit-o Duhul Sfant; nici de-a lui Iisus Hristos, Care nu a impartit placeri in stanga si dreapta, ci a iertat pacate.

Parerea mea este, ca placerea este doar o ispita, pe care Dumnezeu a curatit-o prin Sf. Taina a Cununiei, ca omul sa fie sfintit; in afara Tainei ramane totusi pacat. Prin acceptarea placerii de catre Protoparinti toata specia a cazut in pacat, pacat care se plateste cu moartea, fizica si spirituala. Prin sacrificiul Mantuitorului, noi am scapat de moartea spirituala, dar suntem datori cu moartea fizica, datorita corpului de piele pe care Dumnezeu l-a facut lui Adam si Eva inainte de a-i goni din rai.

Se tot aduce vesnicul argument ca unirea fizica duce la inmultirea oamenilor pe pamant. Este adevarat; dar omul nu mai e de multa vreme preocupat doar de acest aspect, ci cauta in primul rand placerea pe care actul il presupune. Cu cat omul aduna mai multe pacate, cu atat este mai stapanit de placerea de tot felul: fie ca e vorba de mancare, sau de a poseda mai multi bani, sau de relatii sexuale tot mai performante, etc.

A intrebat cineva, daca viata dusa in celibat fara binecuvantarea necesara este o garantie pentru sanatate. Din cate am inteles, sanatatea ne este data de Dumnezeu; nu este insa o conditie a mantuirii. Boala in schimb poate contribui la mantuire, caci Dumnezeu nu este indiferent la uferinta noastra, mai ales cand cel bolnav a avut taria sa ceara de la Dumnezeu nu sanatate ci boala. Avem multe exemple in vietile sfintilor in acest sens; dar am auzit si mireni, care au cerut o boala grea. Deasemeni cunosc calugari si calugarite, care se roaga pentru sanatatea mirenilor, dar nu indraznesc sa ceara sanatate pentru ei insisi, acceptand boala ca dar de la Dumnezeu.