Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Aseara,cand ai remarcat acest aspect,ma tot gandeam unde vazusem clar acesta tema.Ca si motivul ,,Potopului"care se poate regasi in culturi diferite, din epoci diferite si tema copacului,a sarpelui,a razboiului final dintre bine si rau exista in memoria colectiva ancestrala.Ca si cum toti ar fi stiut cumva de aceste idei din aceiasi sursa si fiecare le-a descris adaptat conform specificului sau etnic,folcloric,mitologic.O sa dau un exemplu.
Inainte ca Evanghelia sa ajunga in inghetatele tinuturi nordice,temutii si sangerosii vikingi aveau o legenda.O sa remarcati anumite elemente.O iarna de trei ani,rece si intunecoasa urma sa acopere Pamintul.Era semnul apropierii unui moment numit Ragnarok.Adica ultima batalie dintre bine si rau.Oamenii erau decimati de razboaie si foame iar Pamintul a inceput sa se cutremure.Copacii au fost smulsi din radacini iar muntii s-au naruit.Sarpele Midgard a iesit la suprafata napustind valuri uriase peste uscat.Loki si Fenrir,copii raului,au rupt lanturile si impreuna cu uriasii raului au pornit sa ia cu asalt cetatea zeilor,Asgard.Zeii s-au pregatit de lupta,raspindind in cele noua colturi ale lumii chemarea la lupta finala.Sufletele razboinicilor viteji,inclusiv temutii berserkeri, au fost aduse inapoi pentru a participa si ei la lupta.Batalia a durat trei zile si Pamintul a fost complet pustiit.O noua lume s-a nascut din flacari.Doi omeni,Lir si Lifthrasir,ascunsi in ramurile lui Yggdrasil,au facut sa renasca lumea.
Universul mitologic scandinav avea doua lumi suprapuse legate de arborele lumii,Yggdrasil.Sub radacini se afla tinutul subpamintean al lui Hel.Deasupra era lumea oamenilor, idealul tarim Midgard,care era inconjurata de un ocean si de un zid de aparare construit de zei contra raului.La fiecare radacina a copacului se gaseau izvorele vietii, intelepciunii dar tot acolo se mai gasea un sarpe Ndhogg,care rodea cu rautate radacinile copacului.
Bineinteles ca spre diferenta de temele biblice corepondent mai existau si teme specifice,precum lumea elfilor,sau Nornele,cele trei paznice care trebuiau sa repare ce strica sarpele Ndhogg la radacina copacului.My point is:exista multe teme comune in cultura universala.La fel exista si diferite incercari de a se justifica raul,sau cel putin actiunea sa.Se pare ca anumite lucruri nu se schimba niciodata :)
Scuze pentru lunga si obositoarea mea digresiune.
|
Tema arborelui cosmic e intr-adevar foarte generoasa si prolifica. Daca e un simbol plin intelesuri si in alte culturi, ca in mitologia scandinava precrestina prin acel copac Yggdrasil de care amintesti, ori inca mai e la necrestini
(copacul sugereaza ciclul mortii si regenerarii, legatura dintre pamant si cer etc.), cu atat mai mult, in crestinism, tema asta e imbogatita printr-o interpretare mistica ce se dezvaluie mai mult launtric.
Insusi termenul de “pom” sugereaza ideea de viata in continua crestere, in ascensiune spre cer. Eliade distinge mai multe interepretari simbolice ale “pomului vietii”care oscileaza in jurul ideii de cosmos viu, in vesnica regenerare si inaltare spre cele de sus.
In interpretarile ortodoxe asupra celor doi pomi din rai – pomul Vietii si pomul cunostintei binelui si raului – se face un paralelism antitetic intre pomul neascultarii lui Adam si pomul ascultarii care e Crucea lui Hristos.
Odata cu Hristos, arborele cosmic al vietii si nemuririi nu e altul decat arborele Crucii sadit pe Golgota, care uneste cele de jos cu cele de sus si al carui unic fruct se da ca mancare pentru viata lumii.
„Daca in Rai, pomul cunostintei binelui si raului dadea puterea de a cunoaste propria fire, in schimb, pomul vietii dadea viata vesnica". (Sf. Ioan Damaschinul).
" In acest context, spune sfantul, porunca lui Dumnezeu de a manca din toti pomii raiului in afara de cel al cunostintei binelui si raului, s-ar traduce astfel: "suie-te prin toate fapturile la mine, Facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar comuniunea cu mine fa-o intarirea existentei tale! In chipul acesta vei fi nemuritor caci e cu neputinta sa ramana nestricacios (nemuritor) cel care se impartaseste cu mancarea sensibila".
Daca vechiul Adam a esuat modul paradisiac al vietii si al hranirii spirituale propus de Dumnezeu, preferand mancarea celor ce cad sub simturi, acest mod al hranirii propus de Dumnezeu a fost restabilit euharistic de Adam cel Nou. Crucea e pomul Vietii iar singurul fruct datator de Viata e Insusi Trupul lui Hristos.