[Mosh-Neagu]

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!