Desi revelatiile mi-au fost suficient de mari pentru a ma marca nu accept ceva mai presus decat mine insumi,si nu dezvalui motive.Mai mult sunt contra decat neg cu vehementa,oricum nu imi pot cuprinde starea intr-un cuvant,cu atat mai putin in „ateism” deoarece eu nu demonstrez lipsa a ceea ce nu vreau sa existe ci astept ca un copil ce adoarme pe zapada sa mor incet si cu nepasare.
Inca mai tin cu Locke,trupul ideii consta in simtire.Daca asta este singurul text filozofic care iti place..nu comentez:)
„Dacă ți-ar ridica lumea statuie ar mai merge, dar lumea te dezamăgește. ”
Asta e...imi sunt de ajuns mie insumi,cum spunea chiar tovarasul Platon.
Acum ca am lamurit,sa nu mai fim off topic si sa nu mai discutam despre non credinta lui Opeth:),multumesc anticipat