Citat:
În prealabil postat de blackswan
Așa este, știința e utilă, dar nu tot ce afirmă reprezintă adevărul absolut.
Și vin cu un exemplu. Înainte nimeni nu contesta legile mecanicii clasice, erau logice, testabile, păreau absolute, la fel de exacte ca relația 2*2=4. Cât de multă imaginație ai fi avut, nu ai fi reușit să-ți imaginezi cum ar fi putut acele relații să nu fie reale.
Până când au încercat legile pe corpurile cerești și nu mergeau. Situația era atât de ilogică, de parcă ar fi descoperit că 2*2=5 și uite că oamenii de știință erau puși într-o situație pe care n-o înțelegeau. Apoi a venit Einstein și alții cu teoria relativității, care au rezolvat misterul, au descoperit niște constante acolo, care pe Pământ erau neglijabile și de asta aici formulele mecanicii clasice erau bune, dar când se măsurau corpurile cerești, era nevoie de acele constante.
Cum mecanica clasică era imperfectă, așa să ne așteptăm ca și alte descoperiri științifice să fie imperfecte, doar se lucrează cu oameni, iar omul este expus erorii, oricât de genial ar fi.
|
stiinta are , cel putin, meritul de a nu se pretinde detinatoarea adevarului absolut.
de ce am crede in ea atunci?!
nu, nu asta este intrebarea ce trebuie sa o pun.
reformulez:de ce as credita o teorie ale carei dovezi, in totalitate, se bazeaza pe credinta?!