Exista o diferenta fundamentala in felul in care comunica un barbat si cel in care o face o femeie: barbatul isi foloseste mintea, iar femeia isi foloseste inima. Aproape intodeauna barbatul impartaseste ceea ce stie, iar femeia ceea ce simte. Poate ce de aici vin multe dificultati in comunicarea din cuplu. Cand il invit pe sotul meu la cumparaturi, si ii spun dinainte ca am o lista cu 5 produse de care am nevoie in bucatarie, el nu intelege de ce zabovesc si la raionul de imbracaminte, ca doar nu gasesc acolo sare de bucatarie. El stie ca trebuie sa ajungem la raionul de alimente, iar eu imi clatesc ochii in imprimeul unei bluze, pe care oricum nu mi-o cumpar... :-)

Pe de alta parte, femeia are nevoie sa povesteasca o multime de lucruri, sa dea o multime de detalii ... asa este ea construita. De multe ori vorbim si povestim fara a astepta un reply din partea sotului, ci avem nevoie doar sa fim ascultate. Si pentru ca simtim nevoia sa spunem ceea ce simtim, adesea suntem incoerente pentru ca nici noi nu putem defini exact ceea ce se afla in emotiile noastre.

In plus, noi femeile vedem lucrurile in ansamblul lor. Cuprindem toate detaliile unei situatii, suntem dedicate detaliilor si amanuntelor. Iar barbatii au abilitatea de a fi mai clari si mai concisi, pentru ca ei vad detaliile pe rand, nu in ansamblul lor.

Mie mi-a fost de mare folos sa inteleg si sa accept existenta unor asemenea diferente. De fapt, Dumnezeu a creat femeia ca sa fie un ajutor barbatului, si aceasta complementaritate face parte chiar din planul Sau.