Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Pentru că dacă liniștea casei depinde de acest aspect și el este insurmontabil, gândiți-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soți fie are un handicap, fie pur și simplu nu-l poate mulțumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat și, chiar dacă va încerca să-și țină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulțumire. Persoanele cu o educație morală vor suferi însă nu vor avea liniște, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Și atunci, mai este aceasta o căsnicie creștină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este așa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)
|
In rationamentul de mai sus aveti o greseala: ati pus egal intre viata sexuala si iubire.
Linistea casei depinde de acest aspect doar daca Il uitam pe Isus. Oare ne casatorim NUMAI sa avem o viata sexuala armonioasa? Oare cel/cea de linga noi nu are si alte calitati? Ori noi sintem precum animalele care intra in calduri si zbiara si tipa pina trece perioada? Scopul casatoriei, cred eu, este ca noi sa ne desavirsim impreuna cu cel de linga noi. Defectele celui/celei de linga noi ne ajuta pe noi sa fim mai rabadatori fata de imperfectiunile aproapelui, iar calitatile celui/celei de linga noi ne ajuta sa devenim si noi mai virtuosi. Viata sexuala este un aspect insurmontabil numai daca noi il consideram asa.
Sa ne gindim la sotiile de marinar care stau 6-8 luni singure. Am cunoscut citeva. Nici una din ele nu mi s-a parut nici frustrata si nici neimplinta.