[MariS_]

În prealabil postat de assiris

Discutând cu preoți catolici și ortodicși, de ce se fac rugăciunile pentru unitatea credinței, precum su textul de mai sus, m-au făcut să-mi pun întrebarea "naivă", de ce să ne rugăm la Dumnezeu pentru a ne uni caci nu El a fost cel care ne-a despărțit? Oare, menirea noastră pe acest pământ este numai de a ne ruga pentru una sau alta, oare noi nu trebuie să facem nimic în acest sens? Câți pași am făcut noi oamenii pentru iubirea aproapelui? Cine se opune nouă, cine este acel care ne face să ne urâm unii pe alții, cine este acela, om sau instituție, care ne împiedică să avem o relație buna între noi?
Să nu-mi argumentati că satana este raul relelor căci nu cred. Suntem oameni, avem o armă - Sfqnta Cruce, si un aliat puternic - pe Dumnezeu așa că aceste argumente nu stau în picioare. Sau după cum spunea Einstein: diavolul nu exista dar acesta este perceput ca fiind absența lui Dumnezeu. Unde nu este Dumnezeu spunem noi că e diavolul doar că absența Lui Dumnezeu evidențiază răutatea din noi.
Eu cred că e mai eficient să dăm unii cu alții mâna, să ne privim cu bucurie, să ne vorbim calm, frumos iar acest lucru face ca Dumnezeu să fie între noi și să se bucure.

Oare, menirea noastră pe acest pământ este numai de a ne ruga pentru una sau alta, oare noi nu trebuie să facem nimic în acest sens? Câți pași am făcut noi oamenii pentru iubirea aproapelui? Cine se opune nouă, cine este acel care ne face să ne urâm unii pe alții, cine este acela, om sau instituție, care ne împiedică să avem o relație buna între noi?
Să nu-mi argumentati că satana este raul relelor căci nu cred.
Dragul meu assiris, te inteleg perfect (am si programat in assiris!), nu o sa dau vina pe satana, ci o sa spun exact cine e de vina: MANDRIA sau ORGOLIUL nostru de-a ne crede singurii detinatori ai adevarului. The Only One!
Har, smerenie si jertfa de sine.