Citat:
În prealabil postat de sophia
Revenind la tema, poate raspundem la niste intrebari (cei care sunt grozavi si stiu)
|
Hristos a înviat!
Sophia, spuneai odată că ai avut șansa să-l cunoști pe Părintele Galeriu. Te invit să citești
teza lui de doctorat, unde la pagina 167 scrie așa:
De asemenea, faptul că «Fiul Omului» pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina și puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianță seculară, sînt independente chiar și de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelația învierii, faptul capital al Evangheliei, dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana și Caiafa și osînda confirmată de Pilat? Nu aceștia sînt factorii determinanți. «Fiul Omului merge precum este scris și vai aceluia prin care se vinde» (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: «dacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?» El este osîndit în păcatul și nepocăința lui. Învierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de «felix culpa Adami», nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării și al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creștinul. Păcatul a schimbat doar fața divină a jertfei; a făcut-o hulită, disprețuită și extrem de dureroasă. «Omul a determinat forma întrupării ca iubire crucificată». Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o și mai mare strălucire, o și mai infinită putere a iubirii, în cruce; «unde s-a înmulțit păcatul, a prea prisosit harul» (Rom. V, 20).
Cine nu a citit cartea asta ar trebui să o facă, dacă vrea să afle răspunsuri la multe dileme complicate care ne macină rațiunea.