As dori sa revin la tema din topic, deoarece o familie - buni prieteni de-ai mei se confrunta cu o problema spinoasa, deja ff dificila, care ii implica si pe copii, desigur...
Mai intai precizez ca e o familie alcatuita in mod spontan (cum s-a exprimat duhovnicul barbatului), adica tinerii s-au iubit, au facut copii. Nu s-au casatorit insa, nici macar in forma laica. Au cunostinte despre Sfanta Taina a Cununiei, li se lumineaza privirea cand pomenesc de Nunta, dar... nu mai este dragoste intre ei, in special din partea femeii. Ma grabesc sa adaug ca nu se pune problema unei relatii paralele pentru nici unul din ei.
Au pozitii diferite fata de Sfanta Taina: el o vede ca pe o plinire (prin Duhul Sfant) a iubirii iar ea o vede ca pe o datorie fata de Dumnezeu.
Marea lui problema este aceasta: daca nu se mai iubesc, ce se va "plini" prin Sfanta Taina? Considera casatoria drept implinire a iubirii, nu a resentimentelor.

Problema e grea, pentru ca femeia, la indemnul parintelui Duhovnic (care a intarit refuzul ei natural), nu mai doreste sa aiba viata sexuala cu barbatul ei, iar daca au totusi activitate ea nu simte nici o placere, dimpotriva. Se considera foarte vinovata pentru pacat.
El ii reproseaza ca se foloseste de Taina pentru a-si masca respingerea naturala fata de barbatul ei si ca ar fi normal ca mai intai sa faca amindoi dovada iubirii (in diverse planuri) apoi sa mearga la Cununie.
Ea crede ca iubirea va renaste dupa Cununie, el crede ca asta suna a pacaleala.
Considera ca Dumnezeu desavarseste sau plineste dragostea fireasca, ca nu e cuvenit ca ei sa ceara de la Dumnezeu o minune, cata vreme e posibil ca pacea si iertarea sa si-o acorde fiecare, cu inima buna, ca doi crestini, si sa porneasca cu nadejde la Cununie DUPA unirea fireasca a sufletelor, iar nu dezbinati...
Pe de alta parte, duhovnicul barbatului a criticat abstinenta impusa si a spus ca o eventuala "casatorie in alb" nu este binecuvintata, oamenii fiind tineri si sanatosi iar abstinenta lor ar fi nefireasca (inclusiv pentru ca Domnul le mai poate darui prunci).
In acest moment, prietenul meu se zbate intre doua alternative:
1) sa paraseasca domiciliul, (lucru pe care femeia pare sa il accepte), vizitind copiii si contribuind la cresterea si educatia lor asa cum e posibil, evntual sa se retraga definitiv intr-o manastire (dar toata lumea ii spune ca asta e aberant in situatia lor)
2) sa se casatoreasca cu femeia lui, dupa cum ea insasi doreste, dar cu handicapul ca ea, asa cum recunoaste, nu il mai iubeste. Aceasta insa pare absurd si, spune el, e spre smintirea copiilor. "cum vor creste copiii nostri intre doi parinti care nu cultiva o atmosfera de dragoste?... ce hrana sufleteasca le vom da noi? oare nu mai degraba otrava?..."

Dupa multa perpelire, prietenul meu tinde spre varianta casatoriei, din motivul ca nu vrea sa se razvrateasca fata de Biserica ci sa dea ascultare. Considera ca, din moment ce 3 preoti i-au spus sa se casatoreasca, iar Dumnezeu binecuvinteaza casatoria, el ar fi incapatinat, mandru, sfidator etc. daca nu si-ar lua aceasta cruce (casatorie fara iubire reciproca, doar pentru ca sunt copii in familie). Se mai gandeste si la copiii care ar ramine fara tata...
E dispus, deci, sa rabde lipsa de iubire a femeii sale, desi se teme ca nu va rezista pe termen lung si se va imbolnavi intr-un fel sau altul (a avut cu ani in urma unele probleme cu alcoolul si se teme sa nu tinda cumva, pe un fond de suferinta cronica, spre vechea meteahna).
Nu exclude insa posibilitatea ca Dumnezeu sa intervina in viata lor, dupa Nunta, astfel incat toate aceste necazuri sa piara.

E o situatie grea, eu nu stiu cum sa ii ajut. Recunosc ca tind sa empatizez mai mult cu el si, recunosc, imi e chiar mila de el (ca e pe pragul de a se casatori doar din ascultare de Duhovnic si din dragoste pentru copii, precum si pentru femeia care se arata hotarita sa ramina inflexibila, cu gandul mai degraba la corectitudine, la Lege, iar nu la starea sufleteasca).
Personal l-am incurajat sa rabde si sa nu se infricoseze. Odata facut sacrificiul (asa cred ca se cheama daca se casatoreste cu o femeie care afirma si dovedeste ca nu il mai iubeste..), sunt sigur ca Dumnezeu il va rasplati pentru fapta lui, cu mult har.
Voi cum vedeti situatia acestor oameni? Va multumesc.