Draga macs, redau un text, in acest sens, care apartine lui Christos Yannaras:
"Apusul crestin nu a reusit niciodata sa exprime viata cu un limbaj eliberat de schemele mentale, din nevoia determinarii "realitatilor obiective". A refuzat dinamica vietii, ramanand atasat de "obiectivitatea" notiunilor-esentelor. intotdeauna a definit existenta cu ajutorul insusirilor obiective ale substantei - a fost imposibil pentru occidentali sa inteleaga cum doua substante sau naturi diferite (cea creata si cea necreata) pot sa aiba un mod de existenta comun. De aceea nici n-au putut vedea Sfanta Euharistie a Bisericii ca fapt existential, ca transformare a modului de existenta, care nu presupune si schimbarea substantelor sau naturilor.
Astfel romano-catolicii au vorbit de transsubstantiatio a painii si vinului euharistie. Ofrandele (painea si vinul) isi schimba natura (esenta), natura lor se transforma. "Prin binecuvantarea painii si a vinului se transforma intreaga natura a painii in natura Trupului lui Hristos si intreaga natura a vinului in natura Sangelui Sau" (Sinodul de la Trident, Sesiunea XIII, Cap.4), in timp ce trasaturile caracteristice exterioare ale painii si ale vinului raman numai aparent aceleasi, transformate in "accidente exterioare" (accidentia).
Oricum, aceasta transformare substantiala nu are nici o legatura cu evenimentul existential, cu peripetia umana a vietii si a mortii - nu atinge si nu lumineaza modul de viata, stricacios sau nestricacios, muritor sau nemuritor. Este o schimbare "supranaturala" a firii (naturii) obiectelor, o schimbare definibila rational si credibila la nivel afectiv – asa cum tot supranaturala (in cele din urma magica) este inteleasa si mantuirea omului care se impartaseste cu painea si vinul transubstantiate. Euharistia in acest caz nu transforma modul de existenta al omului – nu schimba modul individual in mod eclesial treimic de existenta".
|