Citat:
În prealabil postat de Melissa
De exemplu efectul placebo, care este triumful mintii asupra corpului, putem spune..
|
Dupa spusele unor parinti, uneori ce vrem noi nu este spre mantuirea noastra. Si Iisus s-a rugat in Ghetsimani "Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca."
Daca reusim sa ne supunem trupul prin efectele placebo asupra mintii, care mai este rostul rugaciunii.... Daca eu spun "ma simt minunat" de 1000 de ori desi am o durere profunda de cap, s-ar putea sa reusesc sa o indepartez... dar care mai este aici cererea mea catre Dumnezeu? In Scriptura ni se vorbeste despre cultivarea unei credinte vii: "cere si ti se va da", "tot ceea ce cereti sa credeti ca ati si primit". Daca am indepartat eu singur o durere de cap inseamna ca sunt tare, ce nevoie mai am de Dumnezeu pentru astfel de lucruri... Incet incet mi se instaleaza increderea in mine care este un mare pericol. Poate parea ciudat dar nu sunt adeptul ideii de siguranta de sine, incredere in sine, multumire de sine si alte idei promovate de terapiile psihologice. Este un hop aici care trebuie trecut, exista o zona de oscilatie, un triunghi al bermudelor care ne rupe in doua, suntem supusi chemarii catre siguranta de sine in aceasi masura in care suntem supusi chemarii catre Dumnezeu. Trebuie sa alegem. Daca alegem pe Domnul, Domnul ne va lamuri in foc, fara razboi nu se poate, fara lupte si fara ispite nu suntem buni pentru imparatia cerurilor.
Ne doare ceva? Poate ca ne e data spre folosul nostru si durerea aceea. Citeam intr-o carte o rugaciune a sfantului Ignatie Briancianinov, care mi-a ramas intiparita in minte, in momente de cumpana, de necaz, de ispita sa spunem:
"Slava Tie Dumnezeul nostru pentru cele ce ai trimis asupra mea! Cele vrednice de faptele mele primesc! Pomeneste-ma intru imparatia Ta!"
Doamne ajuta!