Interpretarea Sfintelor Scripturi presupune intotdeauna un risc.
Eu cred ca, dincolo de oamenii care discuta in fel si chip despre Iisus Hristos, crestinii botezati in Hristos cred ca Acesta este Dumnezeu care S-a intrupat pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Revolutionari au fost altii, iar ei au inlocuit o ordine sociala si istorica cu alta, macar o vreme.
Mantuitorul S-a intrupat pentru a rupe zapisul pacatelor noastre si robia mortii, pentru a darui viata vesnica si mantuirea oamenilor. Nu din motive de ordine sociala S-a pogorat Domnul din Ceruri. Nu pentru imparatiile acestei lumi (unde a spus sa dam Cezarului ce-i al Cezarului). Hristos este Pastorul care intoarce oaia ratacita Acasa, in Biserica Lui, in Imparatia lui Dumnezeu.

Cand pomenim de sabie, rog sa revedem ce-i spune Mantuitorul, lui Petru, cand acesta loveste cu sabia, in Gradina Ghetsimani.
Apoi, asa cum cred, este vorba despre SABIA POCAINTEI, despre omorirea patimilor, despre lupta launtrica a fiecarui om intru despatimire si mantuire, in impreuna-lucrare cu intreaga Biserica (al carei Cap este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos).
Domnul spune ca e pacat inaintea lui Dumnezeu chiar si GANDUL de judecare a altui om. Si indeamna la indepartarea barnei din ochiul PROPRIU.
Nu revolutii si razboaie cu sabia impotriva oamenilor cere Dumnezeu, ci nevointa intru metanoia, pocainta, smerire de sine (nu de altul!), omorire de sine (a patimilor PROPRII, care sunt ziduri intre om si Dumnezeu, ca si idolii care le reprezinta in chip vazut). Din acest motiv Parintele Steinhardt spunea, la prima vedere paradoxal, in Jurnalul Fericirii, ca Hristos ne-a inviat ca sa ne omoare. Iar Domnul a spus in chip minunat ca vinul nou se pune in burdufuri noi. Asadar, pentru crestin, afara cu butoiul vechi! (din propria camara, cea personala)
Eu asa inteleg, asa spun. Asa ma straduiesc, vai mie pacatosul.
Va cer iertare daca v-am gresit cu ceva.