niste ganduri
Ma nemultumeste ca se pune egal intre respingerea homosexualitatii si respingerea omului.
Homosexualitatea este o plaga sociala, gasesc normal sa se lupte impoptriva ei.
Cand ei fac parada.. nu se mai pune problema drepturilor lor, ci problema drepturilor mele si ale copiilor mei!
Exista oare un drept al copiilor la inocenta?
Cei care apara drepturile homosexualilor au cunoscut homosexuali? Si ce parere au ? Sunt zdraveni la cap si echilibrati psihic?
Eu am cunoscut cativa (plus o lesbiana, plus un transsexual) si nu pot afirma ca sunt sanatosi si echilibrati. Sunt in suferinta. Au nevoie de tratament, nu de drepturi. (Si sotul are colegi homosexuali si e de aceeasi parere: au probleme. Cu toate ca sunt acceptati, integrati, bla, bla.. au probleme serioase).
Ca sa facem o paralela pt intelegerea situatiei.. Daca ne este mila de betivi (alt viciu sever), modul normal de gestionare a situatiei este sa-i batem pe spate spunand "este ok, este doar alegerea ta.." sau "este ok, asa te-ai nascut, n-ai ce-i face!" (ca este TOT AIA)? Si eventual sa le facem parada.
Nu este mai normal ca din mila sa-i tratam, nu sa le dam "drepturi"?
|