Domnule tactica lor e simplă, mint și se distrează de ceea ce mint fiindcă știu că tu-i crezi căci știu că omul credul crede lesne și mai degrabă în minciună din lene decât să meargă pe Calea adevărului și dreptății, că de smerenie și umilință și cinste nu poate fii vorba...
Deci e simplu: dracool lovește în dracool războindu-se ca să te atragă în ispiscuriozitatea asta senzorialistă a plcerilor bărbătești ale frustrărilor ispismuirilor diavolilor pentru răutățile femelelelor altora, adică tu vrei să facă altul ceea ce erai tu dator căci crezi că vei fii plătit pentru voirea asta credulă de a face altul, iar ei mint și se distrează pe cinste de ceea ce mint, unii abordând un ton foarte serios și solemn și mustrator ce te obligă la atitudine imediată, un ton chiar disperat sau crizat, iar alții, ai zice că se luptă din greu cu toate armatele infernului, defapt ei se grozăvesc semețindu-se după ce au furat crezând că ei au făcut ceea ce au furat, deci ca atare au putut și cred că vor putea și în viitor, bravând și autopăcălindu-se la nesfârșit pentru reclame că din asta trăiesc... iar fraierii creduli smolindu-și fețele cred că vor fi plătiți pentru fățărnicia foarte competent îngrijorată a celor ce urmăresc și privesc și aplaudă... toată mascarada plănuită în ascuns.
Defapt cu toții, aceștia și-au luat plata lor... iar pentru minciună, furt, mândrie și răutate și răzbunare strâmbă și acuzări false ce plată credeți că își agonisesc? Închinarea la ban, la întunericul și frigul cel mai din afără al păcatului de care cu groză nu-și amintesc ci îl țin ei ascuns până le explodează în ochiulul lor cel trufaș și „atoateștiutor”...
Cine râde la urmă va râde mai bine, căci ei au plâns și au răbdat toate cele rele aici și acum, iar cei ce au hulzurit, vor plânge și se vor chinui în dureri înfricoșătoare care nu se simt doar trupește ci mai mult sufletește și în conștiința și dreptatea din Iistoria omului.
Deci neghina se va arăta că e grâu iar grâul că e neghină dar numai Domnul știe să facă socoteala... căci omul întotdeauna se va pune pe sine ca și cel mai mare erou al curățeniei de Paște, neștiindă că nu e decât o
vrăjitoare spurcată și pootrivnică ce a încălecat
mătura, după ce a ieșit din
cutie... căci omul nu știe altceva decât să imite pe cei ce se auto-i-mită.