[luciand]

În prealabil postat de MariS_

Pai, draga Scotiene, esti foarte aproape de intelegerea mea si de intelegerea ortodoxa. Dumnezeu, intr-adevar, face pasul cel mare cu dragostea Sa catre noi, iar noi raspundem cu pasul cel mic al dragostei noastre catre El. Aceasta dragoste a noastra este umbra a celei dumnezeiesti. Unii incadreaza aceasta dragoste dumnezeiasca, agape, in domeniul rational, altii o ridica peste ratiune si ii spun suprarationala. Cele doua curente au coexistat in Biserica nedespartita, adica pana la anul 1054, dar bizantinii au pus accent pe mistica, pe suprarational, in timp ce apusenii au mers mai mult pe ratiune si rational, culminand cu scolastica si Thomas d'Aquino. Insa, au si apusenii misticii lor si unul din cei mai renumiti este Meister Eckhard. In rasarit mistica e la ea acasa si incepe cu Dionisie Areopagitul, se continua cu Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Simeon Noul Teolog si Sf. Grigorie Palama, cel ce ridica mistica pe culmi foarte inalte. Eu am preluat de la ei intelegerea lui agape ca suprarationala si mie mi se pare fireasca aceasta abordare. Ma simt bine in mistica.
Da, spui foarte bine ca nu se poate ajunge la agape fara lepadare de sine si smerenie. Lepadarea de sine si smerenia se leaga una de alta, adica cu cat te lepezi de sine cu atat Dumnezeu iti da smerenia. E si o spusa frumoasa: "Dai vointa, primesti putere". Adica, cedezi vointa ta lumeasca, cea egoista, iar Dumnezeu iti daruieste smerenie, iubire, intelepciune, intr-un cuvant putere.
Domnul Iisus Hristos fie intre noi acum de Florii si sa-L primim cu bucurie si in inimile noastre!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ştii care-i problema cu tine, MariS? Ori nu-ţi dai seama şi, din cauza lipsei de rigoare, de concentrare şi de logică le amesteci de nu mai ştii nici tu de ele, ori eşti de-a dreptul rău intenţionat! Nu mă pronunţ, încă, dar am o bănuială!
Faza cu înţelegerea ta şi cea Ortodoxă ar fi de-a dreptul hilară dacă n-ar fi penibilă şi îngrijorătoare! E clar că vă cunoaşteţi (chiar bine) şi vă ridicaţi "mingi" la fileu. Nu ştiu de ce nu mă surprinde lucrul ăsta?!
Să nu se înţeleagă greşit, n-am nimic cu cei care se dovedesc a fi ceea ce se declară. Pe mine mă îngrijorează „lupii în piei de oaie”!
Din prima frază încurci, iar, borcanele! Poate n-ai citit bine Scriptura, sau poate ai probleme cu determinarea corectă a succesiunii cauză-efect (de la prea multă mistică, probabil)! În Scriptură se spune clar: Eu stau la uşă şi bat. Dacă mi se va deschide voi intra... În iconografie scena e reprezentată cu o uşă având clanţă doar spre interior! Hristos „bate” fiind prezent permanet, la dispoziţia noastră! Dar primul pas îl facem noi, deschizându-i uşa! Apoi, doar, face El pasul cel mare spre noi! Bine-nţeles că iar ai aburit-o aici! Dumnezeu nu ne mântuieşte cu forţa şi nici nu ne obligă la ceva! Dumnezeu ne ajută, în măsura în care Îi cerem ajutorul! Lucrarea aceasta se numeşte sinergie, în spiritualitatea Răsăritului Ortodox şi tocmai acest aspect al înţelegerii divine ne deosebeşte fundamental de Apus. Este posibilitatea mîntuirii prin conlucrarea omului cu divinul, fără nici o constrângere a celui dintâi, prin simpla sa voinţă liber exprimată, altfel spus – liberul arbitru. Este, de fapt diferenţa dintre concepţia Ortodoxă despre liberul arbitru şi cea apuseană despre predestinare. Din păcate tu nu înţelegi subtilităţi de acest gen şi-i dai înainte cu iubirea necondiţionată şi alte universalisme de genul acesta!
Cât despre mistică, ce să mai vorbesc! Cred că-ţi place cum sună şi doar atât! Mistica e o culme pe care se urcă prin asceză! Să faci paradă de trăirile tale pe forumuri, urmat de ceata de aplaudaci (bine că se mai face curăţenie şi mai dispare câte unul) nu ţine de mistică ci de cultul personalităţii (asta foarte blând spus)! Oi fi şi tu vreun mare mistic şi vrei să pui de-o sectă "ortodoxă" ?! În condiţiile acestea, să faci apel la marii mistici Răsăriteni mi se pare, cel puţin, o obrăznicie!
Lepădarea de sine şi smerenia sunt lucruri cu care tu n-ai nimic în comun. Sunteţi ca două drepte paralele, vă întâlniţi la infinit (adică, pe înţelesul „misticilor” de ocazie, niciunde, niciodată)! Dumnezeu îţi dăruieşe din energiile sale necreate (că tot te lauzi cu misticii), dar problema e cu receptorul! Dacă nu eşti curăţit prin pocăinţă şi asceză şi pregătit prin cunoaştere raţională (Theoria) n-ai cum să primeşti nimic! E ca şi cum ai sta la umbră şi te-ai aştepta să te bronzezi!
Şi încă ceva: e o vorbă care spune că "gura păcătosului adevăr grăieşte". Mă tot uit la semnătura ta din profil. Şi aici e exact pe dos: ceea ce ar fi trebuit îngroşat e scris subţirel, "smerit", iar ceea ce ar trebui să răzbată din cele ce scrii, e subliniat tare şi emfatic! Probabil ai o „predestinare” spre smerenie...