[MariS_]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Oricat de bizar ar parea :) mai sunt si protestanti care cauta prin Filocalie si Pateric diferite aspecte.Mai jos dau un exemplu din Filocalie:

,,Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci aprinzandu-se pe sine insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste in dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de galceava. (Diadoh al Foticeii)

Asta m-ar indreptati sa cred ca revelarea este conditia de baza si,nota bene,nu doresc sa duc discutia in directia incapacitatii naturii umane profund afectate de pacat(nu dorm cu poza lui Calvin sub perna :) Insa as cita o opinie a lui Barth:

,,In acesta calitate a sa,de sacrificiu de sine,dragostea crestina,care este de la Dumnezeu,este raspunsul omului la dragostea lui Dumnezeu.Exact in acest mod il iubeste Dumnezeu pe om.Dumnezeu nu se cauta pe sine prin acesta dragoste,nu tine nimic pentru sine,ci pur si simplu il iubeste pe om.Dumnezeu asa se da pe sine omului,in toata libertatea si slava Sa.Daca dragostea omului,prin care omul raspunde la acesta dragoste a lui Dumnezeu fata de el,consta ea insasi intr-o lepadare de sine,cu siguranta ca acesta inseamna ca nu mai este loc pentru dragostea de sine,si atunci nu iti mai cauti slava proprie".

Acum,daca pun cap la cap ce a spus Diadoh al Foticeii si cum a inteles Barth peste secole,eu as vota pentru actiunea Celui de Sus ca si catalizator si raspunsul omului,fie si prin perceptie rationala,ca si consecinta.Am mari dificultati,ca orice calvinist :) sa vad posibilitati atat de inalte in simpla dorinta a omului.Mai ma uit si eu pe strada si mi-se face parul maciuca la ce vad... :) In alta ordine de idei,mai exista,ati subliniat si voi,un element in acesta ecuatie(fanul ,,natural theology" din mine putea sa se abtina de la formulari de acest tip?:) a iubirii pe sistem ,,agape":lepadarea de sine.Marturisesc ca nu am inteles clar in dogmatica ortodoxa daca lepadarea este efectul smereniei,smerenia este efectul lepadarii,ambele sunt interconditionate,sau alta varianta.Mai studiez pana imi va iesi par prin caciula :)

Este imposibil sa ajungi la agape fara lepadare si smerenie(mai ales in situatia in care cele doua elemente sunt rezultatul ,,sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu".Apostolul Petru in Matei 26:33 a uitat de smerenie si stim cu toti ce s-a intimplat.Peste timp chiar el a confirmat ca intelesese lectia: ,,Si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har."(I Petru 5:5).

Concluzia este ca mai am de studiat si de ce nu>si de invatat de la altii.Multumiri tuturor,lui MariS poate doar in cer sa apuc sa-i multumesc pentru tot.Noapte buna oameni buni.

Pai, draga Scotiene, esti foarte aproape de intelegerea mea si de intelegerea ortodoxa. Dumnezeu, intr-adevar, face pasul cel mare cu dragostea Sa catre noi, iar noi raspundem cu pasul cel mic al dragostei noastre catre El. Aceasta dragoste a noastra este umbra a celei dumnezeiesti. Unii incadreaza aceasta dragoste dumnezeiasca, agape, in domeniul rational, altii o ridica peste ratiune si ii spun suprarationala. Cele doua curente au coexistat in Biserica nedespartita, adica pana la anul 1054, dar bizantinii au pus accent pe mistica, pe suprarational, in timp ce apusenii au mers mai mult pe ratiune si rational, culminand cu scolastica si Thomas d'Aquino. Insa, au si apusenii misticii lor si unul din cei mai renumiti este Meister Eckhard. In rasarit mistica e la ea acasa si incepe cu Dionisie Areopagitul, se continua cu Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Simeon Noul Teolog si Sf. Grigorie Palama, cel ce ridica mistica pe culmi foarte inalte. Eu am preluat de la ei intelegerea lui agape ca suprarationala si mie mi se pare fireasca aceasta abordare. Ma simt bine in mistica.
Da, spui foarte bine ca nu se poate ajunge la agape fara lepadare de sine si smerenie. Lepadarea de sine si smerenia se leaga una de alta, adica cu cat te lepezi de sine cu atat Dumnezeu iti da smerenia. E si o spusa frumoasa: "Dai vointa, primesti putere". Adica, cedezi vointa ta lumeasca, cea egoista, iar Dumnezeu iti daruieste smerenie, iubire, intelepciune, intr-un cuvant putere.
Domnul Iisus Hristos fie intre noi acum de Florii si sa-L primim cu bucurie si in inimile noastre!
Har, smerenie si jertfa de sine.