[zaharia_2009]

Eu am sa-mi formulez raspunsul privitor strict la tema threadului , la ris , daca este terapie sau pacat , si la prima postare afisata.
Iau in serios, ca de obicei, intrebarea si interesul pt. care s-a deschis acest thread si voi face referiri documentare la ,,cartile care conteaza" fara a vehicula pareri simandicoase, pretentioase si la latitudinea mea dar posibil neadevarate din necunoastere .
Deci conteaza deloc cum mi-ar placea mie sa fie lumea(de exemplu in rai Adam si Eva nu au ris cu gura pina la urechi deoarece in prejma lui D.zeu se simte si se face altceva !) , cu sau fara risete sau ce beneficii am avea daca am fi toti o patrie de ,,rizatori" sau ce am pierde daca am fi rezervati ,, a ne ride" sau a ne zimbi malitios, si conteaza mai mult scriptele ortodoxe deoarece daca este sa ne mintuim , dupa cuvintul si litera acestora ne vom implini .
Nu am sa amintesc aici culegerea de canoane ale Sf. Vasile cel Mare sau ale Sf. Nicodim Aghioritul ca sa nu aveti impresia ca as voi sa lovesc o musculita cu un tanc, desi aici se gasesc precizari, dar am sa amintesc atit de cunoscuta si rostita molitva dar tot atit de neascultata si neluata in seama de aproape nimeni , citita de fiecare data in cadrul molitvei de spovedanie si intitulata ,,Rugaciunea pe care o citeste arhiereul sau duhovnicul pt. iertarea tuturor pacatelor celor de voie si fara de voie si pt. tot juramintul si blestemul " si care ne spune astfel :
,,... Insuti Stapine,usureaza, lasa si iarta pacatele, nelegiuirile, gresealele cele de voie si fara de voie ...ce s-au facut de robii tai acestia ... cind cu semetie au grait , sau nebuneste au ris ...ori frumusete straina au vazut si cu ea si-au ranit sufletul..." etc, etc.

Deci de retinut ca risul cu pofta, sau in general vorbind, cu intensitate si durata mai mare decit a unui zimbet si inca insotit de alte manifestari ale trupului, faciesului , mimicii si gesticii , ori cu un limbaj nelicentios (adica neduhovnicesc) este pacat si se marturiseste pt. deslegare si iertare .
Aceasta rugaciune , parti din ea, si adaptata pt. uzul crestinului de rind se gaseste si in orice carte de rugaciuni .

Se pune problema insa care carte este mai sfinta : cea de medicina care vindeca trupul omului cel ce este templul sufletului , sau cartea de slujba fondata pe dogmatica si dreptul canonic bisericesc si asigura mintuirea sufletului ?
Medicina nu are o singua metoda de tratare in nevrozele cronice ca si in alte afectiuni datorate suprasolicitarii (adica reactive la ceva) si deci poate renunta la formidabila terapie a risului deoarece nu are nevoie de un cui a lui Pepelea. Deasemenea sfintenia unei carti de medicina nu cred ca poate concura cu cea a unui molitfelnic .
Adica , intre doua variante aparent la fel de bune o alegem pe cea cert buna care este parerea cartii de slujba .
Desigur ca libertatea omului conteaza in primul rind si atunci unii vor prefera cartea de medicina, care ii si v-a ,,mintui" iar altii poruncile lui D.zeu regasite in sfintele canoane si deci in cartile de slujba care ii v-a duce la mintuirea fara ghilimele !