Citat:
Īn prealabil postat de florin.oltean75
Cand savarsim fapte bune, dezvoltam involuntar o parere buna despre noi insine,
care in esenta este o placere de sine.
Orgoliul smereniei este gandul ca atunci cand suntem smeriti facem ceva bun.
Dispretul de sine este o parere degradata despre noi insine,
cauzata fie de fapte rele, fie de o intelegere gresita a smereniei.
Acest dispret se poate transforma cu usurinta in disperare si deznadejde.
|
Am inteles.
Calea de mijloc a smereniei ca si evitarea caderii intr-o extrema nu o putem afla decat daca avem dreapta socoteala - discernamant. In ORICE facem ne trebuie dreapta socoteala.