[cos]

Cum putem intra in rai - versuri duhovnicesti de Parintele Cleopa

Despre lux si sulemenire

Tu, femeie de ocara,

Si cu mintea ta usoara

Pentru ce tu te vopsesti

Si te tot sulemenesti?

Parul tau ti l-ai taiat

Si arati ca un baiat,

Pantaloni ai pe picioare,

Nu te rusinezi tu oare?

Fusta tu o ai scurtat,

Unghii mari tu ti-ai lasat,

Capul nu ti-l mai acoperi,

Chiar si burta ti-o descoperi.

Sufletul ti-ai chinuit

Si buzele ti-ai vopsit,

Umbli cu picioare goale

Cu pantofi si cu sandale.

La gat tu ti-ai pus zorzoane

Si in par niste piroane.

Niste bolduri ascutite

In par stau urat varate.

In urechi ti-ai pus cercei,

Parca-s niste clopotei

Ce se clatina-n vazduh

Ca varful vara la stuf.

Ti-ai luat pantofi de lux

Cu tocurile ca un fus,

Si pe fata te-ai fardat,

Cu multa pudra te-ai dat.

Te-ai facut o jucarie,

A diavolilor pravalie,

Unde toate se falesc

Din cele ce amagesc.

Care-nseala pe barbati

Si-aduna pe desfranati,

Pe tine sa te priveasca

Si cu tine sa curveasca.

Te-ai facut cursa satanei

Care prinde toti golanii.

O, femeie dezmatata,

Mandra si destrabalata!

Pentru ce tu te vopsesti

Si cu creion te-nnegresti,

Sprancenele le jumulesti

Si unghiile le manjesti?

Te-ai facut un idol viu,

Prea straniu si prea pustiu.

De Hristos te-ai despartit

Si de diavol te-ai lipit.

Tu muncesti mereu cu zor,

Banii dai la coafor

Ca sa te ferchezuiesti

Si mereu sa te vopsesti.

Ca sa te arati frumoasa

Cu vopseaua cea aleasa,

Dar frumusetea de vopsea

Nu stii ca nu e a ta?

Caci nu e decat spoiala

Si cu apa ea se spala,

Si dupa vopsea prea multa

Ai ramas mult prea urata.

Te-ai mascat si te-ai vopsit,

Dar nimic n-ai folosit,

Ca masca ta a cazut

Si-ai ramas un chip de lut.

Tu acum dai cu parfum

Ca sa mirosi pe drum.

Dar nu stii ca vei muri

Si-n pamant vei putrezi?

Si-atunci frumusetea ta

Viermii o vor manca.

Sau n-ai auzit tu oare

Ca in iad e grea putoare?

Si atata e de grea

De nu o poti cugeta.

Nimenea nu poate spune

Putoarea din acea lume

Unde ai a te munci

De nu te vei pocai.

Si de ea nu vei scapa,

De nu ma vei asculta.

Lasa acum al tau parfum,

Cat mai esti inca pe drum.

Ca vei ajunge in grea putoare,

Vesnica, necrutatoare.

Esti femeie invatata,

De neam mare, rasfatata,

Pentru ce te tot slutesti

Si te mai sulemenesti?

De ce fusta ti-ai scurtat

Si parul ti l-ai taiat?

Ca smintesti pe toti in cale

Umbland cu picioare goale.

Parca esti un cocostarc

Sau maimuta de la circ

Te duci si la manastiri

Ca turist, cu musafir,

Intri-n biserica goala,

Fara de nici o sfiala.

Multa indrazneala ai

Nu gandesti la iad, la rai.

Nu te temi tu de urgie,

De-a lui Dumnezeu manie?

Despuiata ca un drac

Faci sminteala si pacat.

Undita satanei esti

Ca pe toti rau ii smintesti,

In biserica, pe drum,

Cu mirosul de parfum.

Tu de suflet iti bati joc

Si aprinzi al poftei foc

La flacai si la barbati

Si la oamani insurati.

Dar sa stii ca vei muri

Si-n pamant vei putrezi,

Si-atunci frumusetea ta

Viermii au a o manca.

Iar sufletul tau spurcat

Dracilor va fi predat

Spre al duce la urgie

Si la munca pe vecie.

Sa stiti voi, femei nebune,

Ca altfel nu pot a va spune,

Banii ce i-ati cheltuit

Pe fardat si pe vopsit

Cu dansii ati cumparat

Focul cel neincetat

Care-n iad arde pe toate,

Pe femeile fardate.

Pe cele ce s-au vopsit

Si parul l-au incretit

Ca sa para mai frumoase,

Avand chipuri mincinoase

Care-ndeamna la curvii

Si alte blestematii,

Si prin multe alte fapte

Aduc sufletui moarte.

Oare nu stii ca dai seama,

Tu, femeie prea vicleana,

Cand cu lux te-mpodobesti

Si fata sulemenesti?

Ca esti cursa de sminteala

Si femeie de ocara

Pe toti tu ii smintesti

Si sufletul iti chinuiesti.

Le aduci lor lupte grele

Cu pofte si ganduri rele,

Spre a-i duce-n desfranare

Si la vesnica pierzare.

Vrei sa mirosi pe drum

Cu mirosul de parfum,

Dar nu stii ca esti putoare

Si a viermilor mancare?

Nu stii ca ai a muri

Si ca te vei imputi?

Iar trupul tau cel frumos

Va sa fie viermanos?

Acestea voi sa le stiti

Care va sulemeniti,

Care fata v-ati fardat

Si fusta o ati scurtat.

Ca sunteti o grozavie,

Priveliste de curvie,

Ca toti care va privesc

Foarte tare se smintesc.

Ca vad in voi fiecare

Prea multa nerusinare.

Ca pe scena va aflati,

Ca la teatru va-mbracati.

In biserici cand intrati

Voi nu va mai rusinati

Cu maini si picioare goale,

Cu multa nerusinare.

Cu capul descoperit

Si cu pieptul tot golit,

Parca la bal ati intrat

In costum de dechizat.

Cu fusta scurta de tot,

Ca nu are nici un cot,

Si cand vreti sa va-nchinati

Fundul la toti aratati.

Sa te rogi tu ai venit,

Dar pe toti tu i-ai smintit.

Daca ai vreun necaz mare

Sau o cerere oarecare,

Oare cum vei suspina

Sau cum poti a lacrima,

Cu Domnul de vorb-a sta

De nu stii a te-mbraca?

Din scripturi n-ai auzit

Cum ca cei ce au gresit,

Cu sac ei se imbracau,

Cenusa pe cap puneau.

Cand veneau de se rugau,

Numai in genunchi sedeau.

Domnu-asa ii asculta

Si cererea le-o implinea?

Vii ca sa te impartasesti

Si buzele iti vopsesti?

Vai de tine de gresesti

Ca amar te osandesti!

Serafimul oarecand

Carbunele ridicand

De pe altarul sfintit

Cu mana n-a indraznit.

Carbunele cel infocat

Cu clestele el l-a luat,

Iara tu, un chip de lut,

Nici atata n-ai stiut?

Vai, ce mare indrazneala,

Ce nebuna chibzuiala!

Focul Dumnezeirii primesti

Cu vopsea vrei sa-l vopsesti?

Oare nu te temi deloc

Ca vei arde cu greu foc?

Ca focul ceresc primesti

Si buzele ti le vopsesti?

La acestea eu gandind,

Lacrimand si tanguind

De atata impietrire

Si de multa nesimtire,

La la care voi ati ajuns

Ocarand Darul de sus,

Sufletul mi se-ntristeaza

Si ochii imi lacrimeaza.

Ati ajuns o grozavie,

A dracilor jucarie,

O priveliste prea mare

Ce duce la desfranare.

La moarte nu va ganditi,

De rusine voi nu stiti,

In biserici si pe drum

Cu mirosul de parfum.

Ia ganditi-va acum

La cele ce am sa spun:

De ar fi o mare graba

Sa fugiti prin rapi si iarba,

Oare ce-ati face atunci

Cu blestematii papuci,

Care nici pe trotuare

Nu te tin bine-n picioare?

Si apoi ce-ati face oare,

Dac-ar fi o graba mare,

Sa fugiti la o salvare

De vreo primejdie mare?

Cu fusta cea stramta tare,

Ce va leaga de picioare,

Voi nu puteti nicidecum

Sa pasiti cu spor in drum.

Ca e stramta, retezata,

Si-i destul de strans legata

Peste coapse, peste sale,

De nu poti pasi pe cale.

De esti femeie cuminte,

Cugeta si ia aminte

La traditia strabuna

Si la-mbracamintea buna

Ce stramosii imbracau

Si cu cinste o purtau.

Barbatii purtau sumane

Si femeile tulpane.

Fuste lungi si saluri grele

Le impodobeau pe ele,

Fara luxuri si scumpeturi

Si-alte multe marafeturi.

De esti femeie cuminte

Si de vrei sa iei aminte,

Ia priveste daca vrei

La cele sfinte femei

In biserci zugravite

Si-n icoane invechite.

Ia aminte si priveste

Si bine te lamureste

Cum sunt ele imbracate,

Cu vesminte luminate,

Cu lungimea pana jos

Si croitul lor frumos.

Ca citeai pe fata lor

Prea-ndumnezeitul dor

Cu care au alergat

Catre Domnul imparat.

Femeie nepriceputa,

De esti sluta si urata

Si de vrei sa infloresti,

Fecioria s-o pazesti,

Curatia sa cinstesti,

Sufletul sa-l curatesti

Cu post si cu rugaciune

Si cu alte fapte bune.

Caci din buna asezare

Trupul tau se face floare

Care frumos infloreste

Si fata impodobeste.

De vrei tu sa fii frumoasa,

Vestita si dragastoasa,

De suflet sa te-ngrijesti,

Foarte sa-l impodobesti

Cu o curata vietuire,

Cu post si marturisire,

Cu evlavie curata

Si cu viata nepatata,

Cu smerenie inalta,

Cu milostenie bogata

La saraci si la straini

Si la toti bunii crestini.

Rugaciune ne-ncetata

Cu lacrimi amestecata,

Iara din Sfanta Scriptura

Sa ai multa-nvatatura.

Sa fii buna catre toti,

Catre fii, catre nepoti.

Biserica sa o iubesti

Si la ea sa te grabesti.

Pe toti sa-i inveti de bine,

Fie omul orisicine.

Viata ta se va schimba,

Mai frumoasa va parea.

Si chiar si sufletul tau,

Ajutorand Dumnezeu,

Va ajunge sa-nfloreasca

Cu o frumusete fireasca.

Cele sapte rautati ce se nasc din lux si sulmenire

Iata ce vreau sa mai stiti,

Cei ce va sulemeniti,

Ca din lux si din dezmat

Se nasc sapte rautati.

Voi, femei, si voi, barbati,

Adesea sa invatati

Ca-NTAI moleseala vine

La barbati si la oricine.

Cine luxul il iubeste

Si se tot sulemeneste

Acela-i gingas, fricos,

La lucru ne-ndemanos.

Iar sufletul greu tanjeste

Si mereu se chinuieste

Cu pofte si gelozii

Si alte blestamatii.

Al DOILEA, voi sa stiti,

Care va sulemeniti,

Ca banii ii cheltuiti

Si-averea o risipiti

Pe la lucruri de prisos

Ce n-aduc nici un folos,

Dar va aduc saracie

Si a iadului urgie.

Iar al TREILEA pacat

Ce se naste din fardat –

Cu banii ce-i cheltuiti

Pe saraci nedreptatiti.

Banii vostri nu ii dati

La saraci, la scapatati,

Ci la coafor i-ati dus

Si numai pe lux i-ati pus.

Pentru care-amar si vai,

Voi v-ati departat de rai,

Trupul vostru-mpodobiti

Si tot il sulemeniti.

Maine trupul va muri

Si foarte se va-mputi,

In pamant se va strica

Si viermii il vor manca.

Iar a PATRA rautate

Ce se naste din lux, frate,

Este ca voi ajungeti

La sfada si al dispret

Ca fiecare din voi

Vrea mereu haine mai noi,

Vrea la moda sa traiasca

Si mereu sa cheltuiasca.

Ca sa fie el in sat

Mai de seama si bogat,

Sa se-arate mai frumos

Si ca este aratos.

Al CINCILEA rau ce vine,

La barbati si la oricine,

Din prea multa-mpodobire

Si reaua sulemenire,

Este ca ei rau smintesc

Pe toti care ii privesc

Si-apoi nasc fara sa vor

Ganduri rele-asupra lor.

Ca-i arunca in valtoare,

In razboi si tulburare,

De ganduri si fapte rele

Care se nasc din vedere.

Ca ii vad impodobiti

Si foarte sulemeniti,

Si asa ei se smintesc

Si cu mintea ei gresesc.

Ca sminteala a intrat

In sufletul lor curat

Si-i tulbura foarte tare

Cu ganduri de desfranare.

Deci voi, cei sulemeniti,

Care va impodobiti,

Trebuie sa va ganditi

Ca iadul o sa-l mosteniti

Si in ziua cea de-apoi

Aveti a da seama voi

Cate suflete-ati smintit

Prin lux si impodobit.

Iar al SASELEA rau este,

Este ca fara de veste,

Cei ce luxul il iubesc

Si se tot sulemenesc

Starnesc si-o ravna nebuna,

Pofta cea fara de struna,

Ca altii lor sa urmeze

Si cu lux sa se-ntineze,

Cu multa sulemenire,

Cu lux si impodobire,

Si pentru-aceasta rautate

Au foarte grele munci, frate.

Si al SAPTELEA greseste

Acel ce se-mpodobeste

Precum eu am sa-ti arat

Ca sa fii orientat.

Ca sunt unele femei

Ce nu au nici un temei,

Sunt sarace, necajite

Si de bani tare lipsite,

Dar arzand de foc lumesc,

Foarte tare se gatesc

Si-nca se mai si mahnesc

Ca putin se-mpodobesc

Ca nu-s si ele bogate

Si frumos tare-mbracate,

Neavand insa mijloace,

Dupa plac sa se imbrace,

Cinstea lor o dau pe bani

Pe la diferiti golani,

Apoi iau haine frumoase

Ca sa fie aratoase

Si s-arate-a fi bogate,

Ca-s la moda imbracate,

Si-asa-si vand sufletul lor

Pe moda si pe amor.

Se dau la destrabalari

Si la multe desfatari,

Si ajung a se munci

Si iadul a-l mosteni.

Iata, ai auzit tu, frate,

Sapte fapte de rautate

Ce se nasc astazi in lume

Din impodobiri nebune.

De acum nu mai dori

Tu a te impodobi

Sa fugi de sulemeniri

Si de alte-mpodobiri.

Acestea duc la curvie,

La scandal si saracie,

La sminteala si la ras,

La lucruri care-s de plans.

Iar in veacul viitor

Toti vor arde in cuptor,

Nu-n cuptor cu lemne aprins,

Ci-n cuptorul cel nestins.

Toti care se-mpodobesc

Si se tot sulemenesc,

De nu se vor pocai,

In veci au a se munci.