Citat:
În prealabil postat de Adriana98
Asta-i tot ce ați reținut din cele expuse mai sus ?
Dacă realitatea s-ar reduce doar la norme și de nu ar mai fi și excepții (și aici nu mă mai refer doar la chestiunile lingvistice), atunci totul ar fi lipsit de nuanțe, subtilitități și de suplețe, totul ar fi monoton și obositor, de un cenușiu infernal și fără urmă de speranță.
Revenind la exemplele aduse în discuție, repet: se spune doi de "i" pentru a evita orice confuzie; altfel s-ar auzi "doii". De altfel, așa s-a spus întotdeauna până la apariția "noilor norme", impuse de niște persoane obsedate de norme, reguli și altele de același gen, care par a fi plătite pentru a artificializa limba română.
|
Pai insasi initiatorul topicului are o atitudine normativa si prescriptiva gen "nu se spune asa, ci asa". Realitatea arata exact inversul: din moment ce multi oameni folosesc "chineji" in loc de "chinezi", dovedeste ca oamenii spun(adica "se spune") "chineji". La fel, spunea cineva ca se scrie "dimpotriva" si nu "dinpotriva", asta din cauza ca inainte de b sau p se scrie intotdeauna "m" si nu "n", cum se aude; eu sunt pentru schimbarea regulii asteia din cauza ca limba e in primul rand "oralitate" si nu "scriere"; iar in vorbire "m"-ul din fata lui "dimpotriva" devine nazalizat. E mai la indemana sa spui "bonboane", "dinpotriva", inpreuna" decat "bomboane", "dimpotriva" sau "impreuna".