Denii
Lelia Munteanu
Intoarce-te de nicaieri, bunica, spre piscul inseratelor smerenii.
In lumea asta jalnica si mica, sa mergem iar, ca oarecand, la Denii.
Leaga-ti naframa, podul se ridica. Desferecam anastasimatare.
In lumea asta jalnica si mica, deodata vine Saptamana Mare.
Se-afuma ziua, soarele apune. In candela se gata untdelemnul, ca-n Pilda cu Fecioarele Nebune.
Printul Privirii ne arata semnul.
O iau tacut in urma dumitale, sa nu ma ratacesc.
Sa nu se vada: la oistea nevredniciei mele, am inhamat credinta si tagada.
Si-abia astept sa trecem inc-o veghe, in lumea asta stramta si peltica, infasurata-n purpura si zeghe.
Sa mergem iar la Denii. Hai, bunica…