Citat:
În prealabil postat de ciradu
Totuși, să nu uităm că diavolul este „un pripiriu”, cum spunea părintele Arsenie Papacioc. Nu se cuvine credinciosului să fie atât de înfricoșat de el, când Domnul a spus de atâtea ori: „Nu vă temeți!”. Dar, bineînțeles, îți dă mâna să nu te temi numai dacă te simți ocrotit de El. Dacă Îl știi aproape. Nu pe tine te bazezi să nu-ți fie frică. Tu ești nimic fără Dumnezeu. Pe El te bizui. Însă dacă ne este frică, ar trebui să ne pună pe gânduri necredința noastră. Și să spunem și noi: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
|
Eu ma bizui pe Dumnezeu,dar imi stiu credinta mea ,aia mai mica decat un bob de mustar,si atunci ce sa fac?!?!Stiu ca acum,la nivelul la care sunt nu pot misca nici macar aerul,darmite muntii!!!
O fi diavolul un pispirel,dar eu nu-mi permit sa-l ispitesc in nimicimea mea(desigur ii las pe altii mai"avansati" sa o faca!).
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|