Citat:
În prealabil postat de georgeval
Prin exemple din Pateric legate de smerenie Sfintii Parinti cautau sa trezeasca in persoana respectiva constiinta limitelor si recunoasterea lui Dumnezeu. Umilinta inseamna inecarea persoanei in propria neputinta fara perspectiva relatiei cu Dumnezeu. O persoana cand este umilita este tratata ca un obiect care datorita uzurii a devenit inutil, o persoana cand este smerita este asemenea celui care constientizeaza necesitatea celor din jur si nu in ultimul rand a lui Dumnezeu.
|
Trebuie sa luam in seama aceasta distinctie intre umilinta si smerenie pe care Printele Staniloae a remarcat-o in scrierile patristice. Intr-adevar, in fata lui Dumnezeu nu ne simtim umiliti, desconsiderati; prezenta Sa nu ne umileste, ci ne inalta. El ne vrea parteneri de dialog, prieteni iubiti ai Sai.
As spune ca pacatul ne umileste. Sau, mai bine spus, diavolul, prin pacat, urmareste sa ne umileasca, coborandu-ne din legatura cu Dumnezeu. Pacatuind, devenim obiectele demonilor, lasandu-ne batjocoriti de ei.