Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
 Toata lumea realizeaza mai devreme sau mai tarziu pe unde greseste, dar cel mai important lucru este sa nu acuzi pe cel de alaturi ca te ispiteste...si chiar si daca o face intentionat si noi simtim asta, tot noi suntem factorii de decizie.
Cand cineva se lupta cu un pacat...nu e normal sa spuna ca e vina celuilalt pentru ca i-a trecut prin fata sau pentru ca a incercat sa il duca in pacat, pentru ca de moment ce nu toata lumea trece prin acelasi conflict interior ca si el...e clar ca el e singurul responsabil ca trece prin acea situatie si ca a perceput acel lucru sau context intr-un anume fel.
Daca eu realizez ca gresesc in anumite situatii, sunt datoare sa constientizez in acelasi timp si ca totul poate tine exclusiv de perceptia mea sau de slabiciunea mea, atat...iar pentru pacatele si greselile personale nu poate fi absolut nici o persoana raspunzatoare in afara de mine.
P.S. Nu ma intereseaza cat de variata poate fi perceptia oamenilor asupra mea, pentru ca atat cat imi sta in putinta eu incerc sa imi vad de treaba ....dar daca 30 de oameni de pe strada ma considera hidoasa, 30 demodata, 20 cu parul prea lung, 50 prea slaba sau 60 prea inalta...aia nu e vina mea, si sincer chiar nu imi pot ghida viata astfel incat sa evit orice perceptie personala a celor care ma vad...cam asta e ideea. Tu zici de pantofi...eu zic ca poti ispiti si prin lucruri pe care nu le poti schimba la tine, si atunci chiar mi se pare ridicol sa spui ca tot ceea ce pot gandi oamenii despre noi e implicit vina noastra  |
Buna dimineata.Parerea mea este ca aveti si nu aveti dreptate; intr-adevar sunt lucruri care nu tin de noi atunci cand ispitim (ai ochi frumosi, gura frumoasa, picioare lungi, drepte, etc) , dar sunt lucruri care tin de noi sa nu ispitim( machiaj ce evidentiaza si mai mult ochii, sau ruj ce atrage privirea asupra buzelor, sau fuste scurte).nu suntem vinovati de slabiciunile celorlalti, insa nu trebuie sa le adancim slabiciunile lor prin astfel de lucruri.