Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Sandu, mă bucură felul cum gândești, sunt alții care au de cel puțin două ori vârsta ta și nu știu cum se face că nu pricep astfel de lucruri simple.
Cununa pe care o câștigi este conștiința propriei purități, care îți dă o mare pace sufletească și îți asigură mântuirea. Cei ce se dedau gândurilor și senzațiilor trupești se condamnă unei existențe animalice aici pe pământ și pierzării în veșnicie, fiindcă nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Fără înfrânare de la toate nu este mântuire.
Cu cât ne străduim mai mult, cu atât răsplata va fi mai mare. Iar această înfrânare/pază a gândurilor, simțurilor, faptelor trebuie să aibă loc și în căsnicie, unde nu dorința de plăcere trebuie să primeze ci slujirea lui Dumnezeu.
Creștinul e într-o permanentă luptă până la moarte. Spre deosebire de alte activități care după un timp devin rutină, lupta cu gândurile și cu simțurile nu are odihnă niciodată, este un efort real continuu, dar exersarea virtuților aduce după un timp slăbirea patimilor și ușurarea vieții. Paradoxal, cel ce se înfrânează are o viață mai plină și mai fericită, din cauză că patimile nu oferă o fericire reală ci numai fum amăgitor iar înfrânarea ne deschide lucrării mângâietoare și înțelepțitoare a harului.
|
Draga TRaditie1...sa fim seriosi si realisti....Cum sa ne infranam de la toate? Sa devenim generatii de calugari(da chiar si dintre ei nu se infraneaza la unele....)...Infranarea nu trebuie sa se confunde cu chinuirea trupului, cu neglijarea lui, cu renuntarea la cultura, etc....NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu"....Asta daca nu te-ai referit cumva strict la asa numitele "placeri carnale"....Acolo da...e indicat sa fie infranare si prudenta...Doamne ajuta!
