Citat:
În prealabil postat de silent assasin
Va Salut!
Am cautat mult si pana la urma am gasit locul unde sper sa gasesc un sfat folositor in mica mea problema sufleteasca deoarece aceste probleme nu se posteaza pe siteuri de socializare generale deoarece risti sa fii luat in ras de ceilalti...
As vrea sa scap de aceasta suparare sufleteasca care ma apasa zilnic si zi dupa zi si iar si iar...Si totul din motive aiurea.
Eu ,sufletist din fire,adica tot ce vad tot ce aud gata pun la suflet ceea ce e greu in ziua de azi, sufletist fiind ma supar chiar daca un prieten ma jigneste in gluma.Sunt mereu prejudecat jignit ceea ce mi se pare nedrept odata ce eu nu zic nimic celorlalti...asta ma apasa si ma doare zilnic.Si o gluma proasta daca a fost facuta la adresa mea nu-mi da pace toata ziua..ma pune pe ganduri.Cum sa procedez sa scap de aceasta suparare sa nu mai pun la suflet orice cuvant orice motiv banal...Stiu ,trebuie sa ma gandesc ca sunt sanatos si il am pe Iisus alaturi..dar acest sentiment este involuntar.Cum sa procedez ca sa pot inchide gura celor ce ma jignesc dar sa nu fiu vulgar si urat lui Dumnezeu?Sa nu mai sufar zilnic...?Daca sunteti in aceeasi situatie sau stiti un sfat bun va rog sa-mi spuneti...
Va multumesc!
|
Îndrăznesc și eu să-ți dau un sfat: înhamăte la jugul ăsta cu niște smerenie și răbdare. Roagă-te zilnic la Maica Domnului și vorbește cu un duhovnic, căci el este cel mai în măsură să te povățuiască.
__________________
"Nimic nu urăște Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjurați de scârbe si de dureri [...] Așa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieții noastre, dar ne ia și ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia și ceea ce avem, dar ne adaugă și ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur)
|