Citat:
În prealabil postat de AlinB
Scuza-ma ca sunt asa direct, dar dai senzatia ca nu citesti mai nimic din ce scrie aici ori esti total imatura in gandire sau chiar fara o logica elemetara - ceea ce nu este cazul, cred si sper.
Tu chiar nu vezi zi nu intelegi ca putin ii pasa de fericirea fetei, tot ceea ce conteaza este prestigiul ei in fata lumii pe care il vede lovit prin decizia ei?
Eu cred ca este destul de evidenta pentru oricine care are o farama de compasiune.
Daca are nevoie sa mearga si sa se spovedeasca asta e pentru ca viata ei are nevoie de ordine, indreptare si o directie buna pentru viitor.
Pentru ca viitorul depinde de ei doi nu de parinti sau gurile rele.
|
Chiar daca ai obrazul foarte gros...asta spunandu-mi si mie destule despre exprienta ta de viata, cristalizata in niste conceptii de viata care nu prezinta deloc interes pentru mine...si nici semanand cu ale mele, iti voi spune ca experienta de viata a unei persoane nu se masoara in relatii esuate, pretendenti cu trecut zbuciumat, si certuri cu parintii pentru ei...ci chiar in experienta de viata prin care s-a format si a ales poate sa se formeze.
Imi pare rau sa te dezamagesc( de fapt nu imi pare rau deloc...e un doar un fel de a spune)...dar eu nu as fi rupt relatia cu parintii pentru nici un om de pe aceasta lume, fie el caracterizat de vreun trecut glorios...sau mai putin, si as fi avut inevitabil sentimentul ca poate fi si o ispita in viata mea, un om care imi strica linistea sufleteasca...si cea din familie prin aparitia sa in viata mea.
Cu atat mai putin m-as fi grabit spre o legalizare a unei astfel de relatii care ar fi dat nastere la asemenea situatii...ci cu siguranta spre rugaciune, sfaturi ale vreunui preot...pomelnice, si as fi asteptat sa vad ce se intampla.
Dar...asta sunt eu, nicidecum genul care sa fi fugit in lume cu iubirea vietii mele, sau pasind in Biserica fara familie alaturi...