Citat:
În prealabil postat de ioanacluj
Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.
OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............
|
Da...ai refuzat cereri in casatorie...si asta o fi facut-o pe mama ta sa isi imagineze poate ca ai niste asteptari anume, ca nu faci compromisuri...si ca il astepti pe acela de care sa fii si tu multumita, dar si ei.
Acum poate ca parintii reactioneaza aiurea si pentru ca nu te mai recunosc, si au impresia ca nu mai au cu cine vorbi...si prevad cine stie ce.
Normal ca avem cu totii dreptul sa alegem ce facem cu viata noastra, dar sunt sigura ca ti-ai dori ca si parintii tai sa te sustina, sa se bucure de alegerile tale...ca relatia dintre voi sa nu se schimbe in rau, ci in bine...dar uite ca nu e asa, si oricum ar fi...nici tie nu iti face bine, chiar daca nu esti de acord cu ei.
Cred ca singura rugaciunea v-ar face bine tuturor...dar ar fi bine totusi sa nu strici relatia cu parintii tai total, pentru ca bine nu cred ca ti-ar fi sa stii ca undeva niste oameni...parintii tai nici nu vor sa auda de tine, si de familia ta...si nu se stie nici daca ar fi bine.