Citat:
În prealabil postat de cocacoc 
Aici nu intelegi tu. Entropia a crescut per total in sistemul mai mare care include sistemul in care a aparut viata.
Si acum scade, ca nu inteleg ? Deci, dupa tine, viata a aparut intr-o perioada cu entropie mare ?
Faci o varza de nu mai intelegi nici tu ! Sistemul mare, care include sistemul mic, care entropie a crescut scazand... Talmes-balmes !...
Entropia asta tine cu tine: cand vrei tu scade, iar cand nu mai vrei tu, creste la loc!...
Omule, entropia scade intotdeauna in procesele naturale, procese care sunt intotdeauna ireversibile! Iar universul este un sistem in care se petrec procese naturale!
Nu scade entropia cand vrei tu, fara a se interveni din afara intr-un proces (natural) ! Ori, pentru ultima data i-ti spun, toate, dar absolut toate, procesele naturale sunt ireversibile, adica se petrec cu degradarea energiei!
In concluzie, aparitia vietii nu este un proces natural! Viata este CREATA !
Asta-i motivul pentru care a fost posibila aparitia vietii: VIATA este un proces nenatural, un proces CREAT. Paradoxul e doar in capul vostru fara Dumnezeu!
Asta-i cauza pentru care entropia nu scade cand vrei tu (crezi ca am crezut, macar o clipa, ca entropia e tradatoare ?) !
Citat:
În prealabil postat de cocacoc
Pai vezi ca nu intelegi ?
E foarte simplu , daca iti spun in cifre poate intelegi si mai usor. Daca intr-o incapere entropia scade de la 0 la -1 , atata timp cat in mediul din afara incaperei a crescut de la zero la +2 inseamna ca per total entropia a crescut .
Dar cred ca deja ai inteles foarte bine asta si acuma o dai intoarsa pe argumentul cum ca ne-am nimerit prea bine sa fim in incaperea aia .
|
Talmes-balmes, exact cum am spus! Asta-i in capul tau!
Adica: entropia din incaperea in care esti tu scade, deci (drept consecinta logica) entropia din capul tau creste! Si creste cu o valoare mai mare ca sa se poata aplica principiul al II-lea al termodinamicii (care-i musai sa se aplice, vrei nu vrei). Si pentru ca starea de dezorganizare a macrosistemului format de tine si camera in care te afli, sa creasca, conform principiului al II-lea al termodinamicii. Adica se creasca dezordinea! Dezordinea din capul tau !
In mod sigur asta are o valoare impresionant de mare!
Ei, acum am inteles, ce zici ?
Stii ce cred eu? Cred ca tu esti mai credincios ca mine! Numai ca natura credintelor noastre difera fundamental. Tu crezi orbeste in niste afirmatii fara demonstratie facute de niste orbi care incearca sa-i indrume pe chiori. A se citi semidoctii atei care-i indruma pe credulii sfertodocti (care se declara ritos si plini de emfaza tot atei, fara sa stie de fapt ce inseamna asta) si care-i urmeaza fara sa le treaca prin filtrul propriei ratiuni afirmatiile. Aia care se neaga pe ei insisi negandu-l pe Dumnezeu si care mai cred in povestile cu maimute!
Vezi ca marii oameni de stiinta au fost credinciosi. Si, ca incheiere, i-ti reproduc (din memorie) una din afirmatiile unui mare om de stiinta, fizician si matematician care credea fara rezerve in Dumnezeu. E vorba de Einstein, care spunea: "Exista doua lucruri nemarginite: Universul si prostia umana. Totusi asupra primului am inca rezerve..."