Prin botezul Domnului, așa cum apoi i-a trimis pe Apostoli ca să vestească învierea și să boteze pe cei ce vor să creadă, se șterg toate pedepsele și toate păcatele moștenite sau săvârșite până la data respectivă, dar omul cade mereu afară din lucrarea desăvârșirii și atunci trebuie ca omul să se pocăiască și să caute să se îndrepte, prin sfintele Taine, toate cel 7 sfinte Taine ale Credinței...
Cum se răzbună Domnul? Pe ceilalți? Păi gLumea a fost demult osândită, iar cei ce nu se botează, nu primesc pe Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, s-au osândit deja...
Deci Domnul s-a și răzbunat pe păcătoși și necredincioși, iar consecințele acestei răzbunări, sunt scrise atât în VT cât și în Apocalipsă, și ea se sfârșește cu iadul. Deci nu este ceva ce nu se știe.
Dar cei care vor suferi mai mult sunt ortodocșii eretici care îmbracă haina credinței și tăgăduiesc puterea ei, fiii fărădelegii, sectanții ortodoxiei care au transformat biserica în slujiri de clădiri impunătoare și deșarte lepădând fiii duhovnicești pentru lingușiri și care fățărnicindu-se au înlocuit pe Dumnezeu cu mamona și cu fericirile mâncării și ale vicleniilor împlinite, adică e vorba de autoflatarea tâmpită cu timp vremelnic ce se dă veșnic... defapt sunt căzuți în propriile răzbunări pentru care ei se socotesc vrednici și cred că nu au greșit nimic de la ultima spovedanie, neluând în seamă patima de sine, pofta răutății, patima semeției, a dulceții trupești, a mângâierilor vătămătoare, deci neluând în seamă și neveghind la cât de mult supără pe Dumnezeu în toată clipa din pricina ascultării de sine pătimașă, căci au lepădat ascultarea și calea cea strâmtă a desăvârșirii... închipuindu-se nu numai favoriți și privilegiați ci chiar niște copii cărora le sunt îndreptățite toate pretențiile lor nemulțumite și pline de ceartă... ce artă? Artă marțială și joială... căci postesc o dată pe an și deau lecții ca să facă alții ceea ce ei nu sunt.
Deci a Domnului este răzbunarea și este scris cum se răzbună Domnul pe omul cel rău și necredincios și viclean și mândru de sine, este scris.
Pe unii îi leapădă, pe unii îi încearcă, pe alții îi lasă în voia minții lor, sau a sufletelor lor cele desfrânate... și ce răzbunare poate fi mai mare decât aia de a mai păcătui omul iarăși după ce a mai păcătuit? Păcat peste păcat.
E vorba deci de ambițiia poftei de putere de a face voia ta de sine la umbra voii Domnului... căci nici tu nu realizezi că ești sectar eretic și pervers în haină de sfințișor, de călugăr sau de arhicon ortodox cu față smolită cu veselie.
Ești iadul pe pământ și tu ai mpresia că ești pe calea cea bună, fiindcă ești complet orb la capitolul ascultare sau cunoaștere de Dumnezeu, și asta pentru că ai lepădat Calea, Desăvârșirea și Viața Veșnică... și e evident acest lucru din moment ce te uiți mereu la tine în goglinda și magoglinda cea dată cu lapte de var ca să te sulimenizezi pentu mâțele ce se miorlăie și zgârie pe la uși sau te spală și torc atât de cuminți, după partida de tenis de pe acoperiș și de la gunoaie sau de la pescuit.
În cârțig este
poza ta... cu prietenul tău, unde tu ești cel mai frumușel, firește la prins pește.
Și ce răzbunări mai dureroase ați vrea voi decât să realizezi prea devreme că e mult prea târziu? Deci jale și amar.