[glykys]

— Deci El este părintele tuturora?
—El.
— Şi, atunci, nu suntem eu toţii fraţi? Nu eşti tu zidirea lui
Dumnezeu ca şi mine? Unul a ieşit mai frumos din mâna
Ziditorului, altul mai urât. Unul mai deştept, altul mai mărginit.
Da, dar toţi îl avem pe El izvor al vieţii, şi, între noi suntem fraţi...
Acum să bagi de seamă, Ilarioane, la un lucru: dacă te bucuri că
tu eşti mai deştept decât altul, acest altul care-l dispreţuieşti e
fiul lui Dumnezeu ca şi tine, şi fratele tău. Omul pe care-l judeci
fiindcă n-are mintea destul de ageră, nu-i el vinovat: aşa a ieşit
din mâna Ziditorului. Pe Ziditorul cine-l poate lua la întrebare
pentru ce a făcut pe un om frumos, pe altul urât? Şi de l-ar lua la
întrebări, afară de păcat, cu nimic nu s-alege. Căci şi olarul face
deosebite vase, unele mai urâte, altele mai frumoase. Unele cu
zmalţ, cu poleială, altele sunt numai pământ ars. Dar cine are
dreptul să-l ia la întrebări pentru ce le-a făcut aşa?

— Nimeni, se înţelege! Sunt vasele lui şi cine i-ar putea
porunci cum să le facă?
— Aşa e şi cu noi oamenii, Ilarioane. Unul e vas scump, altul
vas mai de rând. Dar cu toţii am ieşit din mâna aceluiaşi olar.
Dacă-ţi baţi joc de un vas, nu-ţi baţi joc de el, ci de olar. Iată un
drum bun după mine, să te ducă la dragostea frăţească, la
dragostea aproapelui, oricine am fi. Să te bucuri de binele lui, şi
să te doară atunci cănd descoperi în el slăbiciuni de care nu el
este vinovat. Fiecare om e fiul lui Dumnezeu şi fratele tău. Poate
să-ţi fie milă de el când îl vezi neputincios, iar nu să-l
dispreţuieşti. În fiecare clipă trebuie să te gândeşti că ai putea să
fii tu în locul lui, şi el în locul tău. Când iubeşti pe aproapele tău
ca pe tine însuţi, îl iubeşti chiar pe Dumnezeu, fiindcă aproapele
tău e zidirea lui. Când îl urăşti sau îl dispreţuieşti pe vecinul tău,
pe Dumnezeu îl superi şi-l judeci. De aceea este scris în
Evanghelie: “Orice aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici fraţi ai
mei, mie mi-aţi făcut”... Dacă te vei gândi şi vei adânci în inima ta
aceste lucruri adevărate, vei vedea că nu vei avea nici o bucurie aflând că altul e mai puţin decât tine. Ci-ţi va fi milă de el, şi-l vei
ruga pe Dumnezeu să-i ajute.

Dar să ştii de la mine, şi vei cunoaşte şi
tu în viaţă, că lucrurile cele mai grele de săvârşit, cele mai preţioase şi folositoare, numai umilinţa, răbdarea şi
iubirea le pot face. Fără ele suntem slabi şi nu răbdăm la muncă grea şi îndelungată.


http://www.scribd.com/doc/7131381/Pustnicul-Si-Ucenicul