Citat:
În prealabil postat de nicola06
Dupa ce parasesti un pacat si il spovedesti, Sfintii Parinti spun sa uitam aceste pacate ca astfel sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa, sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc la un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?
|
Grav cred ca e daca vom uita pacatele
NEspovedite.
Dumnezeu, dupa adevarata pocainta, ne da sa gustam din bucuria iertarii. Sufletul, prin Taina pocaintei, este usurat, eliberat de povara pacatelor.
Dar socotesc ca e bine sa ne amintim si greselile spovedite; dar amintirea acestora ar trebui sa ne trezeasca sentimentul recunostintei fata de Dumnezeu, multumindu-I pentru faptul ca ne-a iertat si promitandu-I ca nu vom cadea iarasi in aceleasi rautati.