Așa este, sunt foarte leneș și trândav deci sunt înțelept căci toată ziua reușesc să nu fac altceva decât să-mi închipui că lucrez și că am lucrat... deci îmi pare că am strâns toată marea cu sarea în ștergar.
E ca și când ai sta de parcă ai lucra, și totul e atât de rodninic... de parcă ai lucra și nu ai sta deși e clar că e dejabba... și mă simt atât de inteligent că văd că las după mine atât de multe viclenii ce or să aducă roade... așa îmi pare că...
...Nu știu, să fi ajuns deja un sfânt?
Așa am impresia...
...că parcă prea mulțumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Și e rău asta?
Și să mai împletesc și sfori? Păi nu sunt destule? Și cine oare să aibă nevoie de sforile mele? Și cu sforile ce se trage cu ele? Nu e mai simplu să tragi ispisisikaa de
codița pierdută ?.. căci a ascultat sărăcuțul ursuleț de sfatul vhulpii argintii și a pescuit ca prostul iarna cu codița în lac? Și a înghețat lacul...
Bine că a venit primăvara.