Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
1. mai intai desprind luarea aminte la ASCULTARE; parintele duhovnic este cel in care imi pun nadejdea, nu ma abat dupa cum imi vine, nu cedez impulsului de a lua niste decizii arbitrare asa cum mi se pare mie, dupa bunul plac sau dupa propriile socoteli;
2. cadrul firesc (ca un cuibar germinativ) e rugaciunea, postul si spovedania; in afara lui nici nu are rost sa pun problema Sfintei Impartasanii, m-as afla in afara vietii crestine propriu-zise;
3. Domnul vegheaza si conduce tainic drumul meu, fiind deci suficient ca eu sa imi vad de partea mea (ascultare, marturisire, post si rugaciune) iar restul va veni atunci cand Domnul va binevoi.
|
Eu sunt de acord cu tot ce ai scris aici, as mai avea o singura mentiune: sa nu uiti nici de milostenie! Postul are doua aripi: rugaciunea si milostenia. Daca poti sa dai de pomana o feliuta de paine, un pahar cu apa sau un banut, ar fi foarte bine. Dumnezeu sa te ajute si sa te intareasca. M-am bucurat foarte mult cand am citit mesajul tau si am vazut ca ai inteles atat de bine ce ai de facut. Acum mai ai si de implinit!