Adică e vorba de ceartă... Ce artă? Păi e arta marțială și joială de a băga bănuieli... că de frica banilor, bănuie omul tot răul și gata... ai crescut în sondaje.
Nu degeaba a fost numit banul ochiul dracului, că privind la el omul își fură căciula și amanta, femeia altuia, și se ascunde după cireș că nu-l mai găsește nimeni... fiindcă are ochii roșii... roșii de semeție că nu se lasă până nu se și suie în el, ca numai el să aibă acces în cireș la cireșe și dacă nu-l vede nimeni știe că nu trebuie să mai împartă cu nimeni și nici nu va fii tras la răspundere vreodată că doar nu-l vede nimeni și nu l-a văzut nimeni.
Deci de aia se ascund elefanții în cireș și de aia se dau pe pânza de paianjen.
Cum era cântecul? Un elefant, se legăna pe o pânză de paianjen, și findcă ea, nu se rupea a mai chemat un telefant. Doi telefanți se legănau pe o pânză de paianjen, și fiindcă ea, nu se rupea au mai chemat un bellefant. Trei bulefanți se legănau pe o pânză de paianjen și fiindcă ea nu se rupea au mai chemat un dinozaur. Patru dinozauri se legănau pe o pânză de paianjen și fiindcă ea nu se rupea au mai chemat un tiranozaur rex. Cinci tiranozauri se legănau pe o pânză de paianjen, și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un dromader. Șase gangsteri se legănau pe o pânză de paianjen și fiindcă ea nu se rupea au mai chemat un milițian și un securist și un om de știință și așa mai departe... că doar e vorba de arte... arte marțiale și joiale, e greu până-ți bagă bănuiala și gata apare ciarta.
