[horatiu.miron]

În prealabil postat de xanixade

De fapt nu mă deranjează că îşi susţin ideile, ci cum şi le susţin. Degeaba vorbeşti cu cineva dacă el nu doreşte să înţeleagă poziţia ta, şi de cele mai multe ori îţi impune punctul său de vedere, (asta fac şi creştinii... şi am făcut şi eu, nu zic că n-am făcut, dar am ajuns la concluzia că având în vedere faptul că ştiinţa nu le-a descoperit pe toate, şi nici nu le va descoperi în cursul vieţii unui om, afirmaţiile ştiinţifice despre Dumnezeu le consider... ipotetice, fără metode de demonstrare) ce crezi că n-am vorbit cu atei?

Stiinta nu e zeul meu, nu pretinde ca are raspunsul la tot si nici ca raspunsurile pe care le are deja sunt imuabile. Stiinta nu e o suma de raspunsuri, ci contextul in care salasuieste intelegerea mea asupra lumii - pentru ca orice alt fundament nu se poate compara cu stiinta din punct de vedere calitativ.

În prealabil postat de xanixade

De obicei astfel de discuţii dintre mai multe confesiuni duc la neînţelegeri, pentru că fiecare consideră ceva adevărat, nedemonstrat.

Sunt de multi ani pe forumul asta, te rog sa dai exemplu de un singur thread in care eu am sustinut ceva nedemonstrabil. Din contra, daca o sa-mi citesti mesajele ai sa vezi ca nu sunt doar ateu, ci si sceptic si de obicei intervin in discutii acolo unde se sare calul, tocmai ca sa cer dovezi de la altii. Eu nu sunt cel care face afirmatii absurde, ci cel care cere probe pentru absurditatile scoase de altii.

Asta atrage de multe ori oprobiul celorlalti asupra mea. Pentru simplul motiv ca indraznesc sa fiu sceptic. Eu nu am pretentia ca stiu, din contra, ma simt cel mai bine atunci cand stiu ca nu stiu. Dar n-ai sa vezi crestin aici pe forum care sa nu stie cum a aparut lumea, cum s-a nascut omul, care este scopul universului si al vietii, etc. A fi crestin presupune din oficiu ca ai raspuns la toate intrebarile existentiale - sau daca nu ai, delegi confortabil raspunsurile zeului caruia i te inchini.

În prealabil postat de xanixade

În măsura în care cineva doreşte să ştie ceva, să întrebe, nu să îşi susţină cu mândrie apartenenţa la vreo ideologie, la locul şi momentul nepotrivit. E ca şi cum fiecare ar vorbi neîntrebat, în acelaşi timp, şi ar câştiga cei care ar striga cel mai tare...
Eu n-am deschis acest thread să ne batem joc unii de alţii, că unii sunt mai buni, şi alţii mai puţini bun. Am cerut buna înţelegere....

Nu poate exista buna intelegere intre atei si crestini, la fel cum nu poate exista buna intelegere intre crestini si musulmani. La o adica, nici crestinii nu se inteleg intre ei - valabil si in cazul musulmanilor.

În prealabil postat de xanixade

Decizia credinţei nu o câştigi de la cineva, impunându-ţi cu mândrie punctul tău de vedere, ci mai degrabă când acel cineva îşi formează acea credinţă, prin întrebări şi studiu etc.

Mandria nu e relevanta, argumentele sunt. Ateii si anti-religiosii au argumente. Credinciosii nu au, pentru ca nu joaca pe terenul argumentelor, ci pe cel al credintei oarbe. Stiu ca e foarte deranjant pentru tine sa te uiti la atei cum isi traiesc viata pe baza unor concluzii logice, in timp ce tu o traiesti in baza unei credinte despre care iti faci iluzii ca nu e ceva extern tie, ca nu e ceva impus si iti tot repeti in sinea ta ca e ceva la care ai ajuns de unul singur. Iti e frica ca intr-o zi s-ar putea ca intregul tau sistem de valori sa cada ca un castel din bete de chibrit, asa ca te rogi si mai tare, si mai furibund.

Cand ceva nou apare in ecuatie, ateul se adapteaza si merge mai departe. Credinciosul nu poate face acest lucru, asa ca e nevoie sa se opereze schimbari in doctrina. Vezi geocentrismul, vezi teoria evolutiei etc.