[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De asemenea, între sentinţă şi execuţie a fost mereu lăsat un timp, astfel încât omul să îşi poată face examenul de conştiinţă şi, eventual, să se căiască. Dacă nici certitidinea că va fi dat morţii peste o săptămână, în ziua cutare la ora cutare, nu îl face pe păcătos să se convertească, e greu de spus ce altceva l-ar face.

Sa intelegem ca de fapt Inchizitia indemna prin practicile ei la pocainta? Eu nu cred ca poate fi numita aceasta adevarata pocainta, cand esti amenintat prin tortura si condamnare la moarte. In Biserica Ortodoxa, gandul la moarte si trezvia sunt cu totul altceva.

Este nesustenabilă ideea că războiul de apărare, ca şi pedeapsa capitală just pronunţată, este încălcare a poruncii a cincea. Practic, ceea ce susţineţi este echivalent cu a spune că toţi eroii noştri, cărora le cântăm "fericiţilor eroi" sunt damnaţi şi ar trebui să le cântăm "damnaţilor eroi". Şi cei care, în Războiul de Independenţă, şi-au ucis duşmanii la Plevna. Şi mai târziu, la Oituz. Şi pe urmă, la Cotul Donului. Cu toţii au încălcat porunca a cincea în mod grav.

Daca au omorat, au incalcat-o cu siguranta. Nu cunostem noi ce este in sufletul unui "erou" care a luptat pentru tara si credinta sa, care a fost nevoit sa-si omoare semenii ca pe niste animale. Indiferent de scop, ramai cu constiinta incarcata, ramai marcat, pentru ca este nefiresc sa iei viata aproapelui. Cel care a ucis in razboi are nevoie de spovedanie si de implinirea unui canon de pocainta, pentru a putea primi Sfanta Impartasanie (cand nu este pe moarte). Perioada de epitimie poate fi mai mica decat la uciderea din culpa, dar asta duhovnicul hotaraste.