View Single Post
  #19  
Vechi 01.03.2011, 14:51:20
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
Īn prealabil postat de iuda Vezi mesajul
eu stiu de un verset dar nu stiu sa-l redau complet poate cineva il stie si il scrie care spune:sa nu crezi ca stai.
Din cate imi amintesc, versetul suna cam in genul: "Cine crede ca sade, sa ia seama sa nu cada!" Si cred ca tot pe-acolo mai era si: "Cine crede ca nu se poate insela, se afla sigur in inselare!"

Despre pacat si uitare nici nu stiu ce sa mai cred. Am vazut variante si variante, am auzit predici si predici, referitoare la tinerea de minte a pacatului spovedit si pentru care exista cainta. Unii sustin ca pacatele noastre trebuie sa ne urmareasca toata viata, chiar daca sunt spovedite, fiindca asta ne tine mintea treaza si ne inabusa mandria pe care omul este tentat sa si-o insuseasca pe nesimtite. Dar o exagerare a pacatelor (uneori imaginandu-ne ca am facut si ce nu am facut), ne poate aduce la disperare si deznadejde. Multi sfinti au ajuns din aceasta cauza in pragul deznadejdii si numai contactul cu cineva induhovnicit, a reusit sa le redea speranta si increderea: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui!"
Se spune ca iti dai seama ca Dumnezeu te-a iertat de un pacat abia atunci cand nu numai ca nu-l mai repeti, dar nu se mai regaseste in slabiciunile tale nici macar in subconstient. Asa, degeaba eviti filmele cu bulina rosie, sau iti muti privirea de la o imagine provocatoare pe strada, daca in somn esti vizitat de astfel de scene, la care tu cedezi.
Ciudatenia (in perceptia omului rational) consta in faptul ca desi s-a spovedit, si-a urmat canonul, si-a recunoscut greselile nu doar la modul formal, ci cu toata vinovatia si pentru care i se pare firesc sa plateasca ponoasele, desi simte in viata lui o mare schimbare ca si cum cineva nevazut ii oranduieste dinainte anumite intamplari si taine, totusi umbra deznadejdii pare sa se cuibareasca tare comod intr-un ungher si nu pleaca de-acolo nici impuscata!... Si este un paradox, fiindca prin tot ce primesti si ti se intampla, iti vine sa strigi: "Multumesc, Tie, Doamne!", iar pe de alta parte, zambetul perfid si ironic al deznadejdii te dezarmeaza si iti vine sa strigi: "Doamne, pentru ce m-ai parasit? Oare m-ai iertat cu adevarat, sau a fost prea mult ca sa-ti mai amintesti de mine?" Oricum, intr-un fel sau altul, totul se termina cu "Fie voia Ta, Doamne!". Iar asta ajuta si pe cea mai de jos treapta a deznadejdii!

Last edited by OmuBun; 01.03.2011 at 14:54:47.
Reply With Quote