Citat:
În prealabil postat de coralina
Din postarile tale am inteles ca femeia devine ispita pentru barbat atunci cand poarta pantaloni. Si nu numai. Prin intermediul acestei piese vestimentare, femeia capata veleitati falice, isi asuma rolul de carmuitor emancipat si nicidecum pe cel de fiinta plapanda si neajutorata (asa cum ar trebui).
Asadar, cand poti pantaloni in parc, cand sari si te catzari, nu reprezinti o ispita pentru barbati? Nu-ti asumi un rol "ne-femeiesc"? Ca sa nu mai vorbesc de sarit si catzarat in sine (vezi ipostazele in care se regaseste femeia in aceste 2 activitati)...
|
Asta vroiam sa te intreb si eu, Anna, desi nu as fi facut-o cu umorul inconfundabil al Coralinei. ;-)
Adica in parc etc nu e pacat daca barbatii se uita drept in fundul si publsul nostru, dar la biserica este? (la biserica barbatii ar trebui sa se uite pe la icoane, dar in parc, deh.; und sa se uite saracii?) :-))))
Dar de ce nu te imbraci in robe, ca doar Maica Domnului asa se imbraca, si precis nu se urca in copaci sau in leagane dupa copil. Eu una nu am vazut asta pe nici o icoana.
De asta nu imi place mie sa se tot spuna ca trebuie sa ii urmam exemplul in toate. Sa i-l urmam (atat barbatii cat si femeile) in daruirea catre Dumnezeu, in ascultarea Lui, in abandonarea voii noastre. Iar in celelalte, sa ne urmam si propria cale si constiinta.