Astazi, la biserica, a spus parintele in ce fel putem concretiza acel "Insetat am fost si Mi-ati dat sa beau". Pe vremuri, oamenii construiau fantani, cismele si asa implineau acest cuvant al Domnului. Astazi nu prea se mai face asa ceva si, paradoxal, in epoca in care pana si apa costa - de o iei de la magazin sau de la chiuveta - ni se pare neinsemnat acest cuvant, sa daruiesti apa chioara. Astfel, s-a propus ca in zilele toride de vara, crestinii sa aduca la biserica cate o damigeana sau cate o sticla cu apa, din care sa bea toti carora le este sete - propunere foarte practica, caci pe canicula, daca nu umbli cu sticla de apa dupa tine si nu ai macar 2 lei in buzunar pentru o sticluta de apa plata, esti un om mort. De asemenea, am aflat ca mai demult, pentru pomenirea mortilor, se dadea si apa de baut, galeti cu apa familiilor sarace.
Vineri am fost in vizita la cineva. A vrut sa ma serveasca cu o prajitura, am refuzat. Atunci am primit un pahar de apa - lucru tare frumos, considerat invechit si lipsit de valoare. Am apreciat foarte tare, chiar daca nu imi era atat de sete, caci de mult nu ma mai servise cineva cu un simplu pahar de apa.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|