Da ! Scris este că frica de Dumnezeu e începutul înțelepciunii ! Iar iubirea de Dumnezeu, aș putea spune că este rodul înțelepciunii.
Din păcate, există mereu riscul ca oamenii, spre nenorocirea lor, să sară peste etape. Iubirismul nu este altceva decât trecerea directă la o falsă iubire de fals dumnezeu. Dacă aș căuta o definiție sintetică a acestei erezii a timpului nostru, aș spune că iubirismul este iubirea de Dumnezeu fără frica de Dumnezeu.
Mereu am fost de părere că păcatul ancestral este paradigmatic pentru toate păcatele, arătând cât de puțin ne-am schimbat. Adam și Eva știau că nu este posibilă cunoștința binelui și răului decât prin legătura cu Dumnezeu. Dar dacă, totuși, ar mai fi o cale, mai scurtă și mai puțin anevoiasă ? Dacă am putea să ajungem la asemenea rezultat mâncând niște mere ? Foarte rar oamenii păcătuiesc ca să facă rău. De obicei păcătuiesc pentru un scop nobil, dar urmând o scurtătură. Adică altă Cale decât Cristos.
|