[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de razvan_andrei

Pai si atunci normal este sa priviti initial pacientul ca un medic alopat si sa actionati ca atare, odata ce el are un tratament alopat.

Am luat în considerare ipoteza în care pacientul doreşte un tratament homeopatic. Dacă doreşte un tratament alopatic, îi prescriu un tratament alopatic: mi-e mult mai uşor şi mai bănos. Chiar dacă onorariul meu la consultul alopatic este de doar jumătate faţă de cel homeopatic, munca e pe sfert. Iar în timp, beneficiile materiale pe care le am de urma unui pacient tratat alopatic sunt substanţial mai mari. Am motiv să-l chem la trei luni la control. Trebuie văzut dacă tratamentul alopatic nu i-a făcut rău la ficat, deci trebuie analize. Trebuie făcut EEG, care, nu-i aşa, trebuie interpretat.

@daniil: confundaţi generaliştii cu specialiştii. Folosiţi terminologie pe care nu o cunoaşteţi şi păşiţi cu adorabilă siguranţă pe un teren care vă este străin. Generalist este orice medic care a terminat o facultate şi are un drept limitat de liberă practică. Specialiştii sunt medicii care au luat un rezidenţiat, au făcut o specialitate (adică au urmat un rezidenţiat) şi au dat, după aceea, un dificil şi complex examen de specialitate. Medicii de familie sunt medici specialişti, nu generalişti. Nivelul lor de competenţă poate fi mai mic, egal sau superior medicilor neurologi. Nivelul de competenţă nu este apreciat de specialitate, ci de gradul profesional: rezident, specialist sau primar. Desigur, aici nu e o clasificare ca la militărie: un medic de familie primar se presupune că este un om înţelept, care ar face o eroare dacă nu ar examina cu multă atenţie părerea unui tânăr medic rezident neurolog pe motiv că acela nu are nivel egal de competenţă.

Cu competenţele (ca aceea în homeopatie, de exemplu) iarăşi faceţi confuzii: ca regulă generală, poţi urma cursuri de homeopatie (care durează trei ani, nu trei săptămâni) DUPĂ ce ai o specialitate (e adevărat că trăim în România, ţară a tuturor posibilităţilor, şi dispensele se dau uşor). Supraspecialitatea presupune o specialitate. Marea majoritate a homeopaţilor au această specialitate: unii sunt medici de familie, alţii neurologi, alţii infecţionişti şi tot aşa. E adevărat, unii îşi mai practică specialitatea de bază, în sensul că sunt medici de familie care fac şi alopatie, sau neurologi care mai dau şi câte un Diazepam, alţii fac numai homeopatie.