Ceea ce tot timpul imi sare in ochi, in ziua de astazi e... idolatria...
Sa va dau un exemplu: intr-un oarecare "bun" joc de fantezie, Gothic ( cu toate urmarile sale) care e si popular, copiii care se joaca pe el, controleaza un erou, care, atunci cand e ranit sau ii lipseste o oarecare substanta spirituala, numita mana, energie sau mai stiu eu cum, se pot inchina la niste altare virtual de zei inchipuiti, cu eroul lor, ca acesta sa se faca bine... Nici nu mai pomenesc de celelalte jocuri foarte populare din ziua de astazi ca World of Warcraft, Warcraft 3... in care vrajile sunt o chestie naturala... cu efecte care iti fura ochii si te minuneaza... Un alt exemplu am citit intr-o oarecare revista populara cu si despre jocuri pe calculator despre critica ce i se facea unui joc, favorabila, facut de polonezi... in care puteai chiar sa te si inchini la zei ( bineinteles, virtuali)... Sau chiar si Heroes of Might and Magic... acolo inca cate se si spun: de altare, la care inveti vraji, jocul in sine e bazat pe asa ceva... Eu stiu, ca pana nu demult eram inrait in ceea ce priveste jocurile pe calculator...
Sau tot asa, cu si despre filme fanteziste, gen Lord of the Rings... in care lumea e facuta de niste zei... dar ce sa spunem... e o poveste frumoasa..despre Harry Potter nici nu mai spun... dar astea sunt lucrurile care ne sar in ochi usor, dar care de multe ori, pentru ca ne plac, "ignoram" raul... au ceva acele filme un fel de magie, care ne atrag...
Sau poate, despre serialele SF... care sunt atat de inraite, nu prin faptul ca ele nu pun problema unui Dumnezeu (Star Trek) ci chiar sunt construite pe asa ceva... daca suntem destul de atenti la ele, observam ca pe sub furaciunea ochilor prin traditii de rase extraterestre cu cultura si religia lor virtuala, practic se vorbeste efectiv de... fara de Dumnezeu... un alt exemplu chiar elocvent mi se pare a fi : Stargate Sg, sgc, atlantis, etc.. cate or mai fi, la inceput, cand l-am vazut de vreo 5 ani, am zis UUWAUU, cel mai probabil prin faptul ca nu intelegeam mai nimic... sau nu prea bagam in seama :-/, dar la care ideea lor de baza era daramarea idolilor cum ca erau niste extraterestri... si construirea unei altfel de religii, iar cat despre crestini, ce au reusit ei sa inchipuie, cum ca ar fi dusmani de moarte, ca calugarii lor.... inchipuiri care te doare mintea macar sa le compari cu viata reala... dar care totusi pe baza asemanarii lor prin care au vrut sa construiasca o fantezie, bazandu-se pe viata reala, daca si noi am face la fel, dar invers ca sa descoperim ce cred despre religia crestina.... cred ca ne-ar durea sufletul...
Sau hai sa vorbim despre muzica, unde li se face referire la artisti, cum? idoli? de ce nu s-au multumit sa le zica doar artisti? ca ce ii durea gura daca taceau? si in plus, cum daca iti place ceva prea mult esti fan... asta ce-o fi vrand sa insemne? cum este incurajata lumea sa cumpere tricouri cu fetele oamenilor care ii prefera... cum in revistele despre "moda", gen bravo sau mai stiu eu cum, mai primesti si cate un poster cu vreun artist... bonus...
Sau cum mai suntem invadati de culturile pagane... filme indiene, pline de dragoste... desene japoneze, pentru copii cool si nu numai... care efectiv sunt imbibate cu idolatrie...
Cand am fost mai mic am fost foarte influentat de asemenea desene... asa incat, am zis ca ce frumoasa e japonia, cultura japoneza... si cand am citit cateva lucruri despre budism, budism zen, shintoism, si asa mai departe.... nu ma mai prea puteam uita la ele... ca efectiv recunosteam elemente shinto, budiste.... prin ele... dar asta nu inseamna ca am renuntat la ele, nu am zis, ca nu e nimic... mi-a placut prea mult si am "ignorat" asemenea lucruri...
Toata lumea zice ca e crestina, dar ii place sa se uite mai mult la lucruri care cel mai probabil ca si sunt... uraciune inaintea lui Dumnezeu...
Foarte usor nu bagam in seama, daca ne place ceva, pentru nici un alt motiv inafara... si traim intr-un fel de letargie, furati de ceea ce ascultam, ceea ce vedem, ceea ce traim virtual... chiar de la Dumnezeu
((
Nu spun ca sunt diferit, ci asa sunt mai degraba eu, decat multi... ca si mie imi place sa-mi pierd timpul si de cele mai multe ori imi pare rau, chiar daca imi pare rau degeaba, pentru ca de cele mai multe ori, ceea ce ti s-a furat nu mai gasesti inapoi...