Cum ideea aceasta este frecvent imbratisata de unii dintre noi, precum ca Sf. Apostol Pavel vine cu pareri proprii, care nu ne obliga la nimic, fiind idei proprii si nimic altceva, voi da glas unei pareri autorizate, si anume Sf. Ioan Gura de Aur, care are ceva de spus in privinta modului in care se exprima Sf. Apostol Pavel:

"Va dau un sfat ca unul care am fost miluit de Domnul ca sa fiu credincios". (I Cor. 7.25)
Cu prilejul rostirii acestor cuvinte merita sa admiram dibacia si intelepciunea fericitului Pavel. Se gasea intre doua situatii constrangatoare si contrarii: una, de a se da pe el insusi ca exemplu, pentru ca sfatul sau sa fie bine primit de credinciosii din Corint, iar alta, de a nu se lauda pe sine pentru ca sa nu piarda meritul virtutii practicate de el. Prin cateva cuvinte bine alese, a iesit din aceasta incurcatura. Prin cuvintele "ca unul care am fost miluit", se da oarecum pilda pe sine insusi, dar in acelasi timp se si smereste si se injoseste, caci nu da sfatul invocand in sprijinul sau meritele lui de apostol.

Pavel nu a spus:
"Dau sfatul acesta ca unul caruia mi s-a incredintat propovaduirea Evangheliei, ca unul care am fost invrednicit a fi predicatorul neamurilor, ca unul caruia mi s-a inmanat puterea de a va conduce si a va apara, ca unul ce sunt dascalul si invatatorul vostru".
- Dar ce a spus Pavel?
- Iata ce spune el:
"Ca unul ce am fost miluit".

Prin aceste cuvinte, pune inaintea credinciosilor sai cel mai mic merit al sau, deoarece ca simplu credincios este mai putin decat a fi dascalul credinciosilor.
Dar Pavel scoate la iveala si in alt chip smerenia sa:
- Cum?
- N-a spus: "Dau sfat ca un om care este credincios", ci: "ca unul ce am fost miluit sa fiu credincios".

Pavel spune: "Sa nu socotiti ca este un dar al lui Dumnezeu numai apostolia sau numai predicarea cuvantului sau numai invatatura. Nu! Insasi credinta mea este un dar al milei lui Dumnezeu revarsate asupra mea. Am fost invrednicit cu credinta, nu pentru ca am fost vrednic, ci numai pentru ca am fost miluit de Dumnezeu. Iar mila este o urmare a harului, si nu a meritului. Prin urmare, daca Dumnezeu n-ar fi fost milostiv fata de mine, n-as fi putut ajunge niciodata nu numai apostol, dar nici credincios.".

Ai vazut cat de recunoscator este slujitorul lui Dumnezeu, Pavel? Ai vazut ce inima zdrobita are? Nu-si atribuie nici un merit mai mare decat al celorlalti credinciosi. Dimpotriva, chiar ceea ce le era comun si lui, si ucenicilor sai, credinta, spune ca nu o are datorita unor merite personale, ci datorita milei si harului lui Dumnezeu.

Acest lucru il scoate la iveala prin cuvintele sale, ca si cand ar spune: "nu ma socotiti nevrednic de a primi de la mine un sfat, caci nici Dumnezeu nu m-a socotit nevrednic de mila Lui."

Si in continuare ne spune Sf. Ioan Gura de Aur, ca intentionat ne vorbeste astfel Sf. Apostol Pavel, nu pentru ca ar avea vreo indoiala cu privire la sfaturile pe care le da, ci ca noi sa alegem in deplina libertate; ca hotararea in urma sfatului sa fie luata de cei care au auzit sfatul. (Sf. Ioan Gura de Aur "Despre feciorie", pg. 74-76)

Sa luam deci aminte, atunci cand suntem inclinati a nesocoti sfatul apostolesc, considerandu-l simpla parere, ce poate fi neglijata.