Citat:
Īn prealabil postat de zaharia_2009
Discutia pe care o propui este destul de ampla , adica despre teoria predestinatiei in ortoodxie. Eu nu am sa o prezint in amplu ci doar in concluzie : nu exista predestinatie in ortodoxie . Daca ar exista aceasta ar avea repercursiuni grave asupra trasaturilor dumnezeirii : ar fi un D.zeu nedrept , inegal cu toti oamenii, vanitos si incorect.
Dar revenind , nici un om nu depinde doar de el insusi in ceea ce priveste mintuirea . de mintuit ne mintuim impreuna . Cu judecata particulara este un pic diferit in ceea ce inseamna atitudinea fiecaruia dar cind vine vorba de mintuire atunci in mod frateste ne intereseaza si cel de linga noi, aproaopele nostru .
Si atunci , incepind cu embrionul de 7 zile din pintecele mamei , apoi foetusul , copilul nou nascut, pruncul in toata adolescenta si copilaria lui , omul matur si cel de la senectute este dependent intotdeauna pt. mintuire de altul .Nu mai mult decit a aminti ca mintuirea/credinta vine prin auz, auzind si invatind de la altii !
Mai clar , mama poarta grija pruncului in vederea mintuirii pina acesta ajunge adult. Nu putem , ortodocsi fiind, aplica nebunia protestanta spunind ca eu nu-mi botez copilul deoarece eu il las pe el sa aleaga atunci cind va fi mare ceea ce crede el ca este bun pt. el . De ce nu putem ? Pt. ca noi ortodocsi fiind deja stim adevarul despre viata vesnica, stim care este cel mai bun lucru din lumea aceasta si acelasi il dorim si pt copilul nostru . Este clar si fara dubii ! Nu marturisim noi la fiecare incheiere de liturghie ca ,, ...am vazut lumina cea adevarata ,am primit duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei sfintei Treimi inchinindu-ne , ca aceasta ne-a mintuit pre noi". Sau mintim cind juram acestea ? Daca el se mintuieste sau nu depinde deci de ea. Nu exista nici o predestinatie in toata povestea aceasta , toti avem aceleasi sanse de mintuire numai ca unele mame sunt crestine adevarate iar pe altele le-a invatat sata planingul familial ajungind in felul acesta sa puta de mindria prin care se masoara cu D.zeu insasi in sensul ca daca vrea ea, da nastere la o viata iar daca nu , nu si gata ? Dupa ce ca D.zeu i-a facut marea cinste omului de a deveni cocreator cu el la nasterea unei noi vieti, omul se ridica din mindrie deasupra Lui si ii spune : chiar daca voiesti tu, eu nu vreau, si nu mai naste prunci decit pe vrute . Bine, sexul il vrea pe larg, pina vomita de el, dar prunci , nu ! Vai de cei (mai intii barbatii care-si accepta asemenea neveste) care procedeaza astfel . Cind v-a veni ziua judecatii nu se vor numara cu bineplacutii Tatalui ! De ce ? Pai nu ne invata Hristos : daca ati facut aestea unora ca acestia (prunci, ca la ei s ereferea cind a formulat astfel) mie mi-ati facut, pe deoparte ! Pe de alta , tu ai obligat pe Hristosul din tine, primit la sfinta taina a botezului si a impartasaniei, sa se opuna nasterii de prunci dimpreuna cu tine, ori noi stim clar ca El se autodefineste : ,,Eu sunt Calea , Adevarul si Viata ! Mai credeti ca cele si cei care fac acestea se vor mintui ? Daca inca mai credeti sa incercati sa scrieti voi o carte despre mintuirea femeii moderne si vedeti cum iese ! Acestea , despre nasterea de prunci neconditionata, nu ati citit-o la batrinul Cleopa sau cum se comporta el cind venea la el o mama avortoare sau opritoare de a da viata pruncilor ?
Spunea fratele Cristi despre judecarea prin legea firii (toate legile enumerate de el sunt cuprinse in legea harului care este atotcuprinzatoare),ei , credeti ca o mama din aceasta tagma nu isi da seama in sinea ei ce face atunci cind lupta impotriva unei noi vieti, ca face lucruri impotriva firii iar ca firea este lucrarea lui D.zeu insasi ? Ca urmare lupta impotriva lui D.zeu insasi . Ba da , stiu , iar pt. ca stiu, indoita le este pedeapsa care este comparabila cu a ucigasului !
In concluzie , unde este predestinarea protestanta in ortodoxie ? Sau altfel spus vedeti cum D.zeul ortodocsilor , plin de calitati drepte nu se aseamana cu dumnezeul protestantilor care se reliefeaza a fi nedrept, neiubitor in aceiasi masura a zidirii, vanitos. Sau cu alte cuvinte vedeti cum defapt nu este unul si acelasi D.zeu desi protestantii se dau de ceasul mortii ca si ei sunt tot crestini, adica au auzit cuvintul lui D.zeu si il marturisesc ?
Nici nu mai era nevoie sa facem aceasta precizare ci era nevoie sa rostim crezul si sa vedem cum sta biserica industriala protestanta vis-a-vis de Adevar . Diferenta ca de la cer la pamint .
Desigur , cine vrea poata sa creada in marele arhitect, in demiurg, in Rabona , Ra, Buda , Mont Blanc, Nicagaura (adica , cascada Niagara) , in fratele vint sau in fratele lup (conform Francisc de Asissi) si in orice alta nebunie de pe pamint iar pe Hristos sa il tagaduiasca ca ar fi Dumnezeu adevarat din D.zeu adevarat !
Avem libertatea sa credem in orice dar nu avem nebunia sa cerem haos !
Cu mintuitul este insa ceva deosebit, lucru tare greu . Ne-o spune insusi Hristos in toate evangheliile : cu multa sila se cistiga imparatia cerurilor, ingusta este calea mintuirii si larg este drumul pierzarii ; imparatia cerurilor se aseamana cu 10 fecioare in care 5 erau bune si 5 nebune (chiar daca ai virtuti in tine , precum fecioria, daca nu sti lucra cu ele degeaba le ai , ba din contra intrii cu judecata la pilda talantilor) s.a.m.d.
Vorba lui Cristii : este atit de frumoasa ortodoxia iar Hristos atit de bun cu cei care sunt binecuvintatii Tatalui (,,... nu cei ce-mi zic mie Doamne, Doamne, vor intra in imparatia cerurilor, ci cei ce fac poruncile Tatalui Meu ! Care porunci ? ,,...toate cite v-am poruncit voua" !) incit mare este bucuria ca te numesti ,,robul Domnului" !
|
Ca de obicei, asistam la o frumoasa monstra de cuvinte incrucisate. Nici nu stie omul ce sa mai inteleaga, fiindca pe de o parte unele ganduri sunt adevarate vorbe de duh, in timp ce altele par sa vina din cu totul alta sursa. Nu mai zic de "privirea de peste umar" care face din intreg mesajul o poliloghie dezarmanta.
As face "analiza pe text" dar sunt convins ca asta deranjeaza pe toti nu numai pe tine.
Daca exista sau nu o predestinare as aminti doar atat : "scris este!" Restul, creada fiecare ce vrea! Ca omul, prin credinta si cu voia lui Dumnezeu, poate muta muntii din loc, poate schimba firea lucrurilor, asta este cu totul alta problema. Amintiti-va de Iona (daca nu cumva ni se pare ca cele scrise in vechiul testament sunt baliverne de adormit copii! )
Din cate se intelege mai sus, dupa parerea ta, toti cei care au gresit (tu stii bine ca a fost cu buna stiinta, ca doar nu erau tolomaci !!) nu mai au dreptul la mantuire. Dar esti atat de contradictoriu ca lumea chiar tinde sa creada ca tu ai totusi o mica problema. Avem atatea pilde cu desfranata, cu vamesul, cu fiul risipitor, cu talharul de pe cruce si alte mii si mii de intamplari povestite de sfintii parinti, incat varianta imposibilitatii mantuirii pentru cei care au gresit canva (cu sau fara de voie, dar de cele mai multe ori din naivitate si putina credinta) pentru tine este clara si fara echivoc. Nu conteaza ca omu’ se caieste, nu conteaza ca se roaga mereu si are sufletul facut tandari pentru pacatele sale. Tu stii una si buna : "Multumesc, Doamne, ca nu m-ai facut ca vamesul asta pacatos. Ca eu iti respect oranduielile si-ti aduc zeciuiala si bineinteles ca merit un loc la masa ta, cat mai aproape de Tine, ca sa pot intinge in aceeasi strachina!!"
Eu zic ca nu ne este noua dat sa stim cine se mantuieste si cine nu. Pilda celor 10 fecioare are o conotatie cu totul diferita fata de cea care o dai tu. Nebunia are un sens, iar intelepciunea altul. Acolo nu spune ca 5 erau fecioare si 5 desfranate, ci nebune, naive, aiurite, cu gandul dupa lucruri lumesti si trecatoare. Intelepciunea vine in timp, daca Dumnezeu vede un cat de mic gand de indreptare. Iti tot aseaza in fata intamplari, iti mai coboara pragul de sus, doar-doar vei da zdravan de el, ca sa-l vezi pe cel de jos. Nu e obligatoriu sa-l vezi, dar El ti-l tot arata. Daca te incapatanezi si pui mana pe topor, in loc sa spui "Doamne, ce m-as face fara grija Ta cea mare?", atunci e normal sa nu mai putem vorbi de mantuire. Daca insa am dat "nebunia" la spate, inainte de venirea mirelui, cred ca sunt toate sansele ca oricine sa fie invitat la ospat, indiferent de neam, fiindca cararile care duc spre Dumnezeu sunt inguste, dar multe, iar la un moment dat toate se intersecteaza intre ele. Daca avem sansa sa ne nimerim la raspantie, sau prin piete, cand se va face strigare pentru ospatul cel mare, si vom avea grija sa lepadam din timp straiele ponosite ale pacatelor, si sa le imbracam pe cele de sarbatoare ale Adevarului lui Dumnezeu, cred ca vor cina laolalta si dintre protestanti si dintre catolici si dintre ortodocsi, iar cei carora li s-a tot facut invitatie speciala, dar au considerat ca pot vorbi de la egal la egal cu cel ce face invitatia si deci mai pot negocia cate ceva, ar putea avea o crunta dezamagire, in ciuda increderii prea mari pe care o au in virtutile lor.
Dumnezeu este unic si nu are calitati drepte si calitati strambe! Dumnezeu este Tatal creator pentru fiecare fiinta de pe acest pamant. Pilda bunului samaritean este extrem de relevanta in acest sens. Ce conteaza ca preotul sau levitul pazeau cuvantul scris, daca nu intelegeau nimic? Samariteanul nici nu era din neam ales, insa facea voia lui Dumnezeu.
Dar… ca de obicei, vorbim frumos, vorbim din carti, vorba vrednicului de pomenire, Parintele Cleopa : "Tipic-tipic, dar la inima nimic!"
|